Pai deci

E bine. Muncesc mult, inot mult, fac plaja mult, dorm putin, mananc sanatos, vad numai lucruri frumose, cunosc oameni multi si extrem de diferiti, mi-e dor, ma schimb, incerc sa-mi educ rabdarea si-mi lipseste racoarea padurii din Sinaia. Da, scriu la 40 de grade. Hai noroc!

Nici nu stiu cum sa incep

Sunt pe o insula. E misto insula asta a lor. Sa va zic ca n-avem nicio sansa cu turimul?

Grecia e misto. Oamenii sunt misto. Vremea e misto. Schimbarea e misto.

Si nu, nu e usor sa pleci, nu e usor sa ramai, nu e usor sa traiesti in fiecare zi cu dorul asta de tara. Sunt clar incurabila. Pe de alta pare am ceea ce mi-am dorit, sa simt viata pana in varful unghiilor. Si e bine.

Acum va rog sa ma scuzati dar ma duc la plaja. Ca sa zic asa.

Inca, va rog

Senzatia asta…

Nu conteaza decat oamenii. Atat. De ei legi locurile, lucrurile.

O sa-mi fie dor sa caut cu privirea un matiz verde caruia sa-i recunosc etc-ul. Asta ar fi doar una. Mai sunt zeci. Grijile, rasul, discursul lor, cuvintele, abordarile. Lucrurile pe care le stii despre ei, lucrurile pe care le cunosc despre tine. Si pe care le imparteai,  zi de zi, cu aceeasi placere.