mariafloricica's Weblog

fais que dois

Archive for Aprilie 2009

Plec, pa pa!

with 3 comments

Pai gata. Biletele sunt cumparate, Ana stie ca ne vom apuca de bagaje duminica, cu cateva ore inainte de decolare, eu muncesc sclavie x 10 sa termin totul pe aici: articole, site, dentist, mutat, eliberat, acte, contracte, oameni de vazut, de imbratisat, de sarutat, planuri de facut, z de mii de chestii de rezolvat. Nu am timp sa respir, dorm trei ore pe noapte dar zambesc de fiecare data cand imi amintesc de un viitor destul de simplu de altfel. In momentul in care ma voi aseza pe scaunul ala din avion totul se va fi terminat. Aici. Acolo, un nou inceput. Inceput definitiv.

Asa ca o sa ma vedeti mai rar, poate peste sapte luni cateva zile caci nu mi-as dori foarte mult sa mai traiesc in tara asta prea mult. Da, Romania este tara de care sa ti se faca dor. Traind in ea mori incet. Incet.

Imi pare rau ca nu o sa apuc sa-mi iau la revedere de la niste oameni…

Nu pot spune ca am vreo neimplinire majora. Nu lucrurile majore m-au facut sa iau decizia asta. Alea mici si multe insa da. Oamenii tristi, Bucurestiul asta infect, o viata profesionala implinita doar pe cv, un viitor fara viitor. Pofta de viata as zice… viata o sa primesc. Dar altfel.

Ma intorc daca faceti revolutie. Ar fi cazul. Astia isi bat joc de noi. Pe bune. Pana atunci insa… o sa ma ocup mai mult de mine.

Multumesc pentru cele 14.000 de intrari pe blogul asta. Stiu ca a plictisit, placut, infuriat… a fost facut pentru mine, dar ma bucur ca au fost si cativa care s-au regasit pe aici. Sa… nu stiu, am emotii 🙂 Cu bine!

Written by mariafloricica

Aprilie 29, 2009 at 11:40 am

Publicat în Uncategorized

NEW* future for a change

leave a comment »

O sa ma trezesc intr-o dimineata si o sa ma bucur ca am facut asta. Pana la dimineata asta despre care imi vorbesc, vor exista probabil cateva alte dimineti in care imi va fi dor si frica. Dar am o certitudine. Mica. Mare.

Ah, ce bine!

Written by mariafloricica

Aprilie 27, 2009 at 2:17 pm

Publicat în Uncategorized

Nana

leave a comment »

…verde e iarba, soarele-i suuuussss pe ceeerrr…

Written by mariafloricica

Aprilie 26, 2009 at 8:46 am

Publicat în Uncategorized

Dis-de-dimineata

leave a comment »

Mi se pare putin cam insultator pentru lumea asta ca doi soti sa se sinucida impreuna. Pentru ca el avea cancer. Si au lasat biletel sa fie inmormantati auzi! tot impreuna la Cluj. Gezaz! Cat tupeu.

Written by mariafloricica

Aprilie 24, 2009 at 7:54 am

Publicat în Uncategorized

-/-.-

Orasul asta e prea mare sa faci orice.

Ma dor ochii. As vrea sa ii inchid si sa ii deschid putin mai incolo.

Cand exista comunicare profunda nu mai exista comunicare banala. Ce ironie, nu?

Mi-ar placea sa nu mai imprumut stari. O fac involuntar. Vreau sa-mi dau afara chiriasii. Nu mi se potrivesc.

Un ceas imi merge bine, celalalt cu o ora in urma. Imi sunt ambele extrem de egale. Cred ca am sarit din timp sau timpul a sarit din mine. Ce mai conteaza?

Mi-e frica de frica. Cum vine si asta? De ce ti-e frica d’aia nu scapi. Aha. Te-am prins, te pui, ai fost vazut, ai alergat prea incet, te-am scuipat, nu te mai joci?

Suna bine altfel, altfel e bine, nu subestimez si nu supraestimez nimic. Nu am ce. Cred ca am gasit ceva.

Ieri pisica neagra manca din gunoaie. M-a fixat iarasi cu privirea in timp ce piciorul din spate ii zvacnea si coloana vertebrala, flexibila, vibra. Arcuita ca o femeie frumoasa a strans ochii si si-a lins lasciv mustatile. Ah, tu pisico, te voi prinde intr-o zi, te voi ineca intr-o galeata cu motorina si iti voi da foc. Ca pe vremuri, sa te vad cum alergi in lumina. Lumina din lumina si… adevarat!

Ma duc sa fumez. Ce bine ca nu m-am lasat de fumat. Acum sigur m-as fi apucat. Pofte, nebunele-mi pofte…

Ma ador. Jur. Realmente ma iubesc. Sunt foarte tare. Haha.

Written by mariafloricica

Aprilie 23, 2009 at 5:02 pm

Publicat în Uncategorized

Apocalipsa dupa Pacala

Se facea ca… nu. Nu vreau sa incep asa. Se facea ce se facea dar cert este ca la un moment dat facutul a incetat si a inceput sa se desfaca. Felul cel mai trist e felul in care trecutul iti fura viitorul.

Intr-o zi Pacala s-a trezit dis-de-dimineata si a vrut sa devina om normal. Din nefericire normalitatea nu i s-a parut autorului colectiv o idee foarte stralucita (sales strategy a spus el) astfel incat personajul nostru, destul de trist si cenzurat, s-a culcat la loc.

Pacala va ramane mereu Pacala pentru ca chiar si el a ajuns la concluzia ca lucrurile trebuie duse pana la capat intr-o maniera cat mai simpla. Simplitatea, in fond, nu cere decat un cadru larg in care sa se desfasoare si o perceptie indeajuns de ingusta incat sa se poata inghesui in voie dar cu o aparenta nevoie.

Revenind la Pacala stiti foarte bine ce s-a intamplat pentru ca ajuns un fel de erou popular. Nu este nici pe departe singurul care habar nu are de ce, cum si in ce fel – stiu ca vi se pare sclipitor sometimes dar credeti-ma pe cuvant ca stralucirea poate veni foarte bine si din fundurile iadului – …

Oricum, ca si concluzie, Pacala a fost om bun, e om bun si va ramane vesnic om bun intru linistea tuturor celor care il iubesc realmente si il considera un model demn de urmat. Poate ca sinele lui Pacala e destul de confuz, numai ca perceptia multimii spune altceva, si anume ca Pacala rade cu sinele sau cu tot, zi di zi ora de ora minut de minut si clipa de clipa. Si multimea nu poate fi contrazisa indiferent de ce multime vorbim. Multime de oameni, multime de fire de iarba, multime de idei, multime de traume, multime de caini infometati sau multime de diamante false si nessuri verzi, multime de mucuri de tigara, multime de flori si dale de piatra, multime de amintiri si mesaje care inca nu pot fi sterse, multime de prostii si aparente, multime de haine pe fotoliu meu si de fire de par in perie, multime de cuvinte idioate si prezervative cu arome exotice sau carti necitite pe noptiera si nu numai.

Pacala e ceea ce a trebuit sa fie pentru ca repetivitatea e confortabila, dar si mai confortabila este frica.

Hm. Cum dracu am ajuns sa scriu tampenia asta?

Written by mariafloricica

Aprilie 22, 2009 at 11:45 pm

Va urez sa nu-mi urati!

with 6 comments

Acu vine perioada aia distractiva cu mesaje cretine. La superlativ.

Iata unul si de la mine: Fie ca lumina sarbatorilor pascale sa te lase fara baterie fix in momentul in care te pregateai sa dai send!

In rest mult succes la oua tari!

Written by mariafloricica

Aprilie 17, 2009 at 10:54 am

Publicat în Uncategorized