mariafloricica's Weblog

fais que dois

Archive for Martie 2009

Achhhrrr

leave a comment »

Fstiuuuuuuu…

Fstiuuuuuuuuuufshhttttt.

Ninoninoooooooooooooooooooonin… schhhrrrr. Fsuackh

Written by mariafloricica

Martie 31, 2009 at 4:02 pm

Publicat în Uncategorized

Pisi

leave a comment »

Ma pandeste neagra, dar nu indrazneste mai mult. Sta cu urechile ciulite la colturi, o vad cum isi tremura pleoapele peste ochii la fel ca si blana, dar ceva mai injectati…

Ultima data i-am taiat eu calea matzei negre si de atunci tot incearca sa-si gaseasca razbunare. A invatat insa ca mi-am schimbat modul de raportare si ca prin urmare sunt ceva mai flexibila cu ceea ce inseamna ghinion, noroc, bun sau rau si bun si rau.

Poate ca isi dezvolta noi strategii de abordare, se adapteaza si ea vremurilor, nu mai poate sa o arda asa traditional cum o facea de secole. Oamenii s-au schizofrenit de tot, acum cand le tai calea nu mai e ghinion… e alternativa.

Pisicile negre au o perioada mai grea cu mine.

Written by mariafloricica

Martie 30, 2009 at 4:05 pm

Publicat în Uncategorized

Ete pa si martie

leave a comment »

Incredibil cum a trecut si iarna asta. Da ce bine.

Ana vine cu vara. Vara vine cu Ana.

Eu sunt cam bine si nu stiu de ce am impresia ca binele asta se face din ce in ce mai.

Si nu in ultimul rand in curand voi purta sandaleeee

Written by mariafloricica

Martie 30, 2009 at 1:22 pm

Publicat în Uncategorized

Tic tac

leave a comment »

Deschid, inchid cu zgomot sec de automatism si las inauntru doar franturi de lumina si intuneric cat sa-mi modelez formele exprimarii cu toate ca da, ce dracu sa exprim daca nu altceva, nu, nimic altceva din ce nu te-ai putea astepta. E un fel de a fi, raspandit, poti fi alb, galben sau obscur, alb, negru, gri, tic sau tac, sau si tic si tac sau doar tac. Doua portocale mari si portocalii in care a fost infipt acelasi pai galben semitransparent. Un capat tu, un capat tu. Portocalele nu comunica nimic dar au in comun o punte, nu sunt schimburi prea mari de substante, nici de informatie, paiul ala doar trebuie sa fie, nu are nici o functionalitate reala. Nici portocalele nu sunt foarte la fel, poate doar din exterior, dar asta doar pentru ca mie imi plac lucrurile colorate. Si rotunde. Si de fapt cine nu are portocale si paie? Bine, poate nu portocale ca unora le plac merele, masinile, ursuletii de plus sau vibratoarele. Eu sunt convinsa ca toata lumea are lumi, unii mai aproape, altii mai departe, unii au mai renuntat, ca e destul de riscant, si poti deveni paranoic, pentru ca regulile sunt diferite, totul este diferit de la o portocala la alta, tocmai asta-i frumusetea, cine ar avea nevoie de portocale la fel? Eu am incercat recunosc si am gresit crezand ca pot sa o ard dictatorial comunist cu mine in mine, sa uniformizez totul ca totul sa fie in acord. Armonie artificiala dar ce daca, oricum n-am reusit vreodata. Si e bine caci la fiecare ciocnire in loc de scantei (sau suc de portocale) simt viata.

Am niste certitudini intr-o portocala, niste temeri in cealalta, nicio nevoie reala si exterioara.

Written by mariafloricica

Martie 17, 2009 at 11:54 am

Publicat în Uncategorized

Autonomia Tinutului Secuiesc pe intelesul meu

leave a comment »

No, ca a venit si ziua maghiarilor de pretudindeni.

Pe aceasta cale lamultianesc toti ungurii, semiungurii si pseudoungurii pe care ii cunosc si cu care, la un moment dat, mi-am impartit si viata. Si care, incredibil sau nu, sunt niste baieti si fete misto, extrem de misto, cam ca noi, poate peste noi pentru ca ei au avut si rabdarea sa suporte tot felul de idioti care le imputau lor problemele politice nerezolvate de la Trianon incoace si incolo.

Dar nu despre asta vreau sa vorbesc. Ci despre astia cu autonomia lor. Am gasit si o solutie. Am putea forma un grup (ba il putem gasi ca sigur sunt comunitati de romani si dincolo de granita de la Nadlac) care sa ceara autonomie teritoriala si culturala, prin proteste spontane si manifestari la fel de culturale ca si autonomia aia ceruta mai sus, in numele lui Burebista care, conform datelor istorice, a dus granitele de influenta ale Daciei pana aproape de Budapesta. 

Deci?

Written by mariafloricica

Martie 15, 2009 at 11:34 am

Publicat în Uncategorized

4.26

leave a comment »

Bun, sa ne imaginam ca pe o scara circulara ingusta doi batrani se intalnesc undeva la mijloc. El urca, ea coboara. Amandoi au slapi albi in picioare si ochelari pe nas.

– Buna seara, aveti un ceas?

– Nu. Credeti ca e seara?

Cei doi se privesc putin nedumeriti. El ii face loc de trecere. Ea nemiscandu-se spune:

– Acum nu stiu daca mai vreau sa cobor.

El raspunde:

– Pai nici eu sa urc.

Ea tace. El tace. Raman o perioada asa, fata in fata, uitandu-se in directii opuse.

El: Pai daca e seara…

Ea: Si mijloc…

El: Si variante…

Ea: Sus, jos…

El: Dimineata…

Ea: Amiaza…

E bine.

Written by mariafloricica

Martie 11, 2009 at 5:26 pm

Publicat în Uncategorized

De ce atata vrajba?

with 2 comments

Pe bloguri oamenii au o problema. De fapt in viata oamenii au problema. Cum dracu sa faca sa nu fie ca restu Treaba sta cam asa. Mai intai trebuie sa fii ca restul ca dupa sa fii total diferit. Nu poti fi din prima diferit. Mai intai trebuie sa te accepte, asta-i smecheria.

Sinceritatea este, in general in mediul asta scriptic, o reteta destul de sigura.  Problema e ca daca tu esti un bou, sinceritatea nu te face mai putin bou iar textul tau asa fara perdea devine si mai scarbos. Asezonarea nealuzivului cu elemente porno reprezinta iarasi o cale aleasa de multi.  Si prezentarea lumii dintr-un unghi cat mai miserupist, cat mai putin conventional, daca se poate socant va rog…

De fapt nu stiu cati percep cuvintele ca mijloc si cati le vad scop. Pentru ca in general zic eu, deosebirea dintre mediocritate si ceva situat oleaca mai sus pe scara asta stramba a valorii, sta tocmai in aceasta perceptie.

Nu am inteles niciodata foarte bine chestia asta si nu ma astept sa o cuprind acum. Nu inteleg de ce pustanii si pustoaicele simt necesitatea vulgarului brut in orice fraza pe care din punct de vedere topic n-o prea reusesc, dar whatafuck  si asta-i frumusetea…

Din povestile scrise pana acum cuvintele care mi-au adus cei mai multi vizitatori (prin google) – cu toate ca nu aveam niciun tag pus – au fost „vreau sa te fut”  din a treia poveste. Ce simplu e.

De fapt cred ca daca mai citesc mult din blogosfera asta in curand o sa o ard cu niste blocaje destul de dubioase.

Exagerez. Dar oameni normali mai exista?

Written by mariafloricica

Martie 10, 2009 at 10:21 am

Publicat în Uncategorized