mariafloricica's Weblog

fais que dois

A doua poveste

with 2 comments

Uneori stau sa ma gandesc daca nu a fost totul doar in capul meu. Suflete pereche… cand auzi asta te gandesti la paradis. Cuplul perfect, mitul androginului, iubire neconditionata si prostii din astea. Asa ma gandeam si eu. Dar n-am io norocul asta.

Femeia se opreste, imi zambeste si arunca firimituri porumbeilor din jur. E batrana, are mult rimel cazut pe obrajii la fel de cazuti si gura ii miroase a alcool.

Eu, sa-ti spun drept, cred in suflete pereche. Dar doar in suflete, daca intelegi ce vreau sa spun.

Femeia hohoteste isteric. Un cuplu de pe banca de alaturi ne arunca priviri distrate.

Eu n-am fost o fata foarte cuminte. Iti spun sincer ca mi-a placut viata. Mai ales in tinerete. Te uiti la mine acum, nu mai e mare lucru, dar acu vreo 40 de ani… Au trecut vremurile. Auzi, mai ai vreo tigara?

Scot tigarile.  Isi aprinde una. Isi da importanta.

Erau alte vremuri. Alte vremuri. Imi placeau baietii si baietii ma placeau pe mine. Sa nu crezi ca eram vreo femeie usoara. La inceput ii iubeam pe toti. Dar apoi a profitat unu de mine…

Se uita in ochii mei. Are privirea unui nebun. Fardul strident de pe pleoape sclipeste in lumina soarelui.

M-a violat. Noaptea. A intrat peste mine in camera de camin si m-a violat. Nu mai eram fata mare dar… tot a fost urat. Urat de tot. Apoi n-am mai putut. Dupa o vreme am zis ca trebuie, ca innebunesc. Si am inceput asa, cu multi baieti, cu toti, prin facultate… Erau alte vremuri.

Stinge tigara de muchia bancii. Se uita iarasi la mine.

– Tu cati ani ai?

 – 24

 – Bravo, multi inainte!

Cam atat aveam si io cand intr-o dimineata mi s-a facut scarba de mine, de carne, de carnea lor in mine. Simteam ca violul adevarat il facusem chiar eu. Si nici macar nu-mi placuse.

Hohoteste iarasi. Sincer dar trist. Ras de isterica.

Atunci am zis sa termin. M-am apucat de munca. Ai mei n-aveau bani sa-mi trimita, erau vreumuri grele si pe atunci, dar p-atunci eram macar toti saraci. Au trecut vreo cateva saptamani. Eram cam singura dar parca mai bine. Atunci l-am intalnit pe el. In parc, nu aici, la Iasi, ca de acolo vin. Nu stiu… tu te-ai iubit cu vreunul…?

Tac. Nu stiu sa raspund.

 – Iubire, iubire, nu asa…?

 – Nu.

Eeee, la noi asa a fost. Din prima. El era inginer, abia terminase. Cu patru ani mai mare ca mine. Din prima a fost. Am stiut. Amandoi, nu asa. Ne-am cunoscut si nu ne-am mai despartit… decat cand ne-am despartit de tot.

Se opreste iar. Mai ai vreo tigara? Scot pachetul si il pun intre noi, pe scandura verde.

Asa… unde ramasesem. Da… era frumos, destept. Eram doi copii frumosi. Si ne iubeam ca in povesti. Nu ne-am certat niciodata. Intelegi tu, niciodata? Cand ai mai auzit tu de oameni care sa nu se certe? Macar putin asa?

Ofteaza. Se rezeama de banca. E trista, tragica. Parca joaca un rol de matroana ofilita. Are public si ii place asta.

Am asteptat cu el. Nu stiu daca ma credea fata mare sau nu. Eu asa ma simteam. Crezi sau nu, era ca si primul barbat. Il iubeam, ce sa-i faci.

Trage tare din tigara. Se ineaca si scuipa galben pe asfalt, in fata bancii. Cuplul de alaturi rade. Porumbeii se sperie si zboara.

Offf. Lume, lume. Am facut-o. Prima oara, a doua oara, a treia oara. Atunci s-a terminat. Nu era nimic intelegi? Nimic. Era totul pe dos, da pe dos rau…

Incepe sa rada.

Nu, da e chiar hilar intelegi? Adica unii se mai potrivesc, la altii mai merge facut ceva, dar intre noi nu era nimic. Nu se putea nimic. Vroiam amandoi dar era cumplit, ma intelegi, cumplit.

Femeia rade din ce in ce mai tare. Cuplul de alturi se ridica de pe banca si se indeparteaza incet.

Cum se poate? Spune tu! Cum se poate? Tocmai cu el. Adica cu toti ceilalti… D’aia iti ziceam, suflete pereche merge, dar ce te faci daca doar suflete!?

De ras femeii i se umplu ochii de lacrimi. Rade incontinuu, fara sa-si traga rasuflarea. Se opreste dintr-o data, ca intr-un film de comedie.

A plecat intr-o zi. Pur si simplu. Si sa-ti spun drept daca n-ar fi facut-o el, cred ca as fi facut-o io. Ce sa-i faci, viata nu ne pregateste pentru toate surprizele. De atunci am devenit dama de companie. Prostituata. Intotdeauna m-am gandit ca vine de la prost situata. Da cica nu, e din franceza. Ma rog, curva daca vrei.

Rade iar. Linistit si incet.

Nu ma deranjeaza. E o meserie, ca oricare alta. Trebuia cineva sa o faca si p’asta. Mi-a placut viata. Ti-am zis.

 

 

Written by mariafloricica

Februarie 8, 2009 la 11:18 pm

2 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Mariuca, povestea asta iti ascunde varsta, identitatea si obarsia.
    Cata intelegere!

    Nuna

    Februarie 9, 2009 at 2:00 pm

  2. soper povestea:X chiar mi.a placut.

    alyna

    Mai 16, 2010 at 3:19 pm


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: