mariafloricica's Weblog

fais que dois

Archive for the ‘Ce-am mai citit’ Category

Ce-am mai citit

leave a comment »

„Zile birmaneze” de George Orwell – roman timpuriu scris cu aproximativ 10 ani inaintea „masterpiece-urilor” 1984 si Ferma Animalelor.

Nu are un ritm constant acaparator, tinde sa plictiseasca cititorul distrat dar Orwell ramane Orwell, personajele sale sunt realist colorate si decolorate, actiunea daca lancezeste miroase a ranced iar realismul surprinzator e atat de real, natural si implacabil incat nu mai surprinde pe nimeni.

Are pasaje alerte, personaje construite frumos, momente extrem de intense si bine conturate, mai pe scurt, e un roman bunicel in raport cu literatura de geniu si un roman genial in raport cu subliteratura de masa.

Daca iti place genul, merita citita.

Written by mariafloricica

Ianuarie 5, 2010 at 5:38 pm

Ce mai citesc

leave a comment »

Am terminat de curand „Franturi de memorie” de acelasi Jose Saramago. Un roman autobiografic, un pic plictisitor, scris de cel care isi permite sa scrie despre el insusi dupa ce a excelat in literatura contemporana. E o lectura pentru fanii Saramago, nu as recomanda nimanui sa inceapa sa-l citeasca pe autor cu acest titlu.

Am inceput „Pluta de piatra”, tot de Saramago. Aceeasi frazare minunata, care urmareste firul gandirii, si care – am mai spus-o – te face din cititor, co-autor. Mai multe dupa ce o termin.

Written by mariafloricica

Decembrie 6, 2009 at 12:46 pm

Sade, Marchizul. Cele o suta…

with one comment

Sa ne fie clar, am vrut sa fac un fel de recenzie si nu a iesit nimic. Am vrut sa scriu despre – Cele o suta douazeci de zile ale Sodomei – dar singurul lucru frapant demn de a fi mentionat este ca, dupa parerea mea (ofcourse) autorul s-a plictisit scriind fluviul ala de 500 de pagini. Adica dupa mult sex, vine mult sex ciudat, dupa care nu mai e sex e tortura, dupa care se trece la crima. Ce paleta ingusta, vezi cum fantana realitatii are adancimea unei baltoace. Deci, nu e o carte grea pentru ca este o carte imorala, ci este o carte grea pentru ca imoralitatea plata plictiseste.  Si asa am incheiat ziua de ieri.

Azi m-am plictisit cu Citadela lui Saint Exupery (a scris Micul Print si a si desenat). De fapt la inceput mi-a placut. Adevaruri in imagini frumoase, fraze cam bogate, dar ilustrative. Pacat ca dupa 50 de pagini se repeta. N-am mai continuat, prefer sa raman cu imaginile bune.

Acum nu mai stiu ce sa citesc. Asa ca am zis sa scriu. Dar nu mai stiu nici ce sa scriu asa ca o sa ma intorc cumva la citit.

Written by mariafloricica

Noiembrie 5, 2009 at 4:08 pm

Cartea necitirii mele

with 2 comments

Si asa am intrat eu in libararie, am luat tot Saramago-ul disponibil, dar am zis totusi, intru deplina mea manturire spirituala si nu numai (mai ales nu numai), sa cumpar si „Luni de fiere” de da, Pascal Bruckner.

Motivele sunt evidente: toata lumea a auzit de ea, toata lumea a incercat sa o citeasca, multi nu au reusit, multi au reusit, dar repeta cu glas sfarmat „vai, cumplita carte”… indeajuns zic cat sa-mi starneasca curiozitatea. Si pentru ca sunt adepta paradisului intrerupt, zic hai sa ma privez de extazul „saramagoian” o perioada si sa incep lunile.

Si le-am inceput. De vreo doo saptamani asa. Am ajuns pe la vreo 100 si ceva de pagini dar dupa a 20-a jur ca nu s-a mai intamplat nimic. Adica povestitorul (hello Frantz) se repeta de vreo 100 de pagini. Ma asteptam la pasaje grotesti, la barabrisme, acte sadice si crude, cuvinte incarcate de forta erotica, masochista… ma asteptam la perversitate, culoare, intuneric. Si la un mesaj, o abordare, un suspans ceva… Nu. Am primit in schimb o … pfu… trista. Se pare ca dispretul meu pentru tampenia pe care unii se incapataneaza sa o numeasca „cuplul modern” se rasfrange probabil extrem de subiectiv si asupra acestei carti. Dar cum inca n-am terminat-o (promit sa mai incerc) ma abtin sa emit alte judecati de valoare (de parca n-ar fi fost destul:). Pana acum nu-mi place. Mi se pare uneori proasta, alteori mediocra. Pentru literatura de gen recomand insa Marchizul de Sade.

Written by mariafloricica

Septembrie 29, 2008 at 4:17 pm

Cititi, it’s a must!

leave a comment »

„Intermitentele mortii” de Jose Saramago face parte din ACEA categorie de carti pe care le deschizi, le citesti, iar dupa prima jumatate iti vine sa plangi ca se vor termina. Si cartile si paginile.

De foarte multe ori, in momentul in care imi propun sa descriu o carte, fie pe acest blog… fie intr-o conversatie conjuncturala, multe dintre cuvintele pe care le folosesc sunt rostite cu jumatate de gura. Citesc carti si carti. Haotic, asa cum am facut-o dintotdeauna. Unele mai potrivite pentru unii oameni, unele geniale doar pentru un segment, altele in care plutesti pe culmile orgasmului intelectual, dar, din nefericire, cele mai multe simple, coelhiane, de proximitate „senimentala”.

„Itermitentele mortii”, ca de altfel intreaga opera a acestui portughez cu adevarat genial, reprezinta acel gen de scriitura si acel gen de continut&mesaj care, pe mine una, ma termina.

Este un roman in care Saramago scrie CU si nu PENTRU tine. O insiruire de fraze, cu topica si punctuatie neconventionala – ca cea a gandirii pure – care m-a facut sa pufnesc in ras, sa intru in stari de melancolie subita sau sa meditez adanc… din pagina in pagina.

Ironie, stil, clasa.

Cartea a aparut la editura Polirom si costa vreo 20 de lei si ceva. Se gaseste in librarii.

Spor!

Written by mariafloricica

Septembrie 9, 2008 at 2:24 pm

Buna carte, proasta traducere

with 5 comments

„Moartea lui Ahasverus” de „nobelianul” Par Lagerkvist este un roman de dimensiuni reduse aparut in colectia Cotidianul.

Cartea merita citita. E bunicica si scurta. Dar… pentru ca exista un mare si indubitabil dar… poate gasiti si o alta editie pentru ca traducatorul si redactorul (care or fi fost ei) au fost probabil plecati la cafea in Mallorca, iar cartea a iesit si ea… cum a putut. Adica cu zeci de greseli ortografice, de topica, sens etc.

Spor!

Written by mariafloricica

Septembrie 4, 2008 at 1:36 pm

Doi Luigi si un Capek

with 2 comments

Pentru ca sper ca ma cititi voi ochi carora le place sa citeasca iata… am terminat aseara, in jumatate de ora, micul roman Oscar si Tanti Roz. Are doar cateva pagini. E practic cat o nuvela micuta. Dar e roman. Sa-i spunem epistolar. Simplu si frumos. Ok. Exista si cateva probleme pentru cei mai realisti dintre noi. Spre exemplu, personajul principal. Este un alt copil neverosimil al literaturii universale. Iar stilul… multi ar putea acuza asemanari cu Paulo Coelho.

Altii care scriu, si scriu bine:

Karel Capek – Razboi cu salamandrele, Fabrica de absolut, Eseuri si tot ce mai gasiti de el. In principiu omul a scris atat de bine incat merita digerat pana la ultima litera.

Luigi Pirandello – Cunoscut pentru piesele sale de teatru dar foarte apreciat si pentru romanele sale. Try some. E multa romanta, dar italienii o fac cel mai bine…

Luigi Capuana – Inapoi in copilarie. Daca in copilarie nu ati dat peste el… si aici e valabila faza cu romanta…si cu italienii.

Spor si povesti frumoase!

Written by mariafloricica

Septembrie 2, 2008 at 7:28 pm