mariafloricica's Weblog

fais que dois

Archive for Septembrie 2010

6 zile dupa ora 6

leave a comment »

N-am inteles foarte bine atunci.

Din curtea casei mele, contururile erau altele. Nu eram nici macar vecini.

Cand frica intra in sistem, cuvintele o iau razna. Neintelese curg ca nebunele. Sunt citite de ochi care acorda alte semnificatii si atunci apare iarasi caruselul ala din care nu mai inteleg nimic. Dar nu cobor din el. Daca ratezi intelesul?

Mai bine ratam intelesul. Acum l-am prins dar au plecat toti caii.

Alearga in cercuri, in cercuri, in cercuri. Sunt inca prinsi in carusel, ca omul in obisnuinta.

Written by mariafloricica

Septembrie 16, 2010 at 4:24 pm

Publicat în Uncategorized

Sa-ti fie!

leave a comment »

„Sa nu ma tem. Frica ucide mintea. Frica este moartea marunta, purtatoarea desfiintarii totale. Voi infrunta frica. O voi lasa sa treaca peste mine, prin mine. Si, dupa ce va fi trecut, imi voi intoarce ochiul interior si voi privi in urma ei. Pe unde a trecut frica, nu va mai fi nimic. Voi ramane doar eu.” – Frank Herbert

 

Iti dai seama ca iti traiesti viata condus de o forta  atat de interioara, dar totusi atat de straina, incat disocierea de ea te poate lasa fara substanta? Nu ti-e frica sa-ti pierzi frica? Ei bine, ar trebui. Fara frica nu mai esti nimic din ceea ce cunosti.

Sa nu-ti pierzi frica. Frica e buna. Frica e atunci cand alergi, cu calcaiele sfaraind dulci sperante. Frica e atunci cand simti cum ziduri se apropie in tine si te ingramadesc tacut intre ele. Frica e cand respiri infundat, rugandu-te sa dispara gandul din capul tau, ca si cum n-ar fi fost, ca si cum nu tu l-ai fi inventat. Frica e buna, caci te salveaza pe tine de tine si pe tine de altii. Frica te face sa evadezi, sa gasesti cele mai rapide si simple si eficiente solutii. Frica are instincte bune, e agila ca o pisica neagra si cruda precum carnea ei.

Frica e cu tine de la bun inceput, singurul prieten, spontan si tacut. Vine anuntandu-si prezenta cu trei clopotei de arama, trei clopotei vechi si fragili. Sunetul lor acru si tare iti trezeste spiritul si te face sa te simti in sfarsit ca traiesti. Traieste.

Sa-ti fie frica, sa-ti fie frica de frica si apoi frica, pe rand, de restul. Sa-ti fie frica de tine, dar mai presus de orice sa-ti fie frica de celalalt. Sa-ti fie frica de ganduri si noapte, sa-ti fie frica de tot ce nu cunosti, sau cunosti, sau iubesti, sau iti place, sa-ti fie frica mai ales de bine, caci binele e cel mai deghizat rau, hahaha.

 De fapt, nimic nu e sigur, sa-ti fie frica mereu, sa ai calcaiele ridicate, gata sa sara, gata sa alerge, gata sa trimita spre creier scurta comanda: „Hei, deschide bine ochii, am inceput sa fugim!”.

Esti singur cu frica ta. Doar ei ii pasa de tine. Doar ea te cunoaste. Doar ea te va salva.

Crezi in frica ta, caci ea crede in tine.

Amin.

 

Written by mariafloricica

Septembrie 10, 2010 at 1:42 pm

Publicat în Uncategorized