mariafloricica's Weblog

fais que dois

A patra poveste

leave a comment »

Nu stiu daca o sa intelegi. Nu o sa-ti dau prea multe explicatii in plus. Totul a inceput ca orice lucru, la inceput. Pe vremea in care astepti sa inceapa viata. Pe vremea in care stai si te uiti la oamenii mari si vrei sa fii mai mare decat ei cand iti va veni timpul.


Problema cu cititul este ca la un moment dat iti iei cartile cu tine in viata.


Nu stiu daca poti percepe cititul ca foame. Eram un copil de 10, 11 ani cand ajunsesem sa dorm trei ore pe noapte. Tineam cartea cu mine pretutindeni. Era cealalta lume.

La un moment dat, asta mai tarziu, multi ani mai tarziu, m-am oprit din citit. N-am mai putut. Ma chinuiam sa parcurg cateva randuri, imi ziceam ca trebuie sa am rabdare, ca nu pot pierde totul asa, fara nicio explicatie…


Problema cu cititul este ca la un moment dat vrei sa devii personaj. Nu orice personaj. Toate personajele.


E greu intr-o singura viata. Si foamea te macina.

O hranesti cu intamplari. Viata e un drog. Adrenalina e un drog. Iubirea e un drog.

Dar sa fii Dumnezeu ce e?

Pentru ca vezi tu, nu poti sa joci asa, de unul singur. Al nimanui. Devii autor, un autor nu prea generos cu personajul sau principal. Ca nah, doar vanitatea nu-ti permite sa scrii vreo utopie romantata pe stil de bestseller american. Nu de fiecare data.


Problema cu cititul este ca nimic nu iti mai e suficient.


Cred ca, daca as fi avut mai mult context, mi-ar fi placut sa fiu si criminal o data. In genul dostoievskian desigur, n-as avea inima pentru ceva mai crud de atat. Deocamdata.

Pana la urma vanitatea este doar o frica. Frica de neant, mai cumplita decat iadul insusi.

Au trecut ani de viata. Viata plina de viata. Am avut o perioada in care ceva nedeslusit din mine a vrut o revolutie. Nu s-a putut.


Problema cu cititul este ca dupa ce simti gustul vietii te pierzi ca om.


Ce sunt de fapt? De multe ori, in valtoarea intamplarilor, intrebarea asta ma ingheata. Iubirea, spre exemplu, e un fapt prezent in 90% din cartile scrise vreodata. Poate mai mult, poate mai putin. Irelevant.

Ultralucid. Asa am trait pana in varful unghiilor. Vanator de jocuri si povesti.

Schizofrenie. M-am gandit o vreme si la asta. Nu-mi prea pasa sincer. Orice e nou, e binevenit. Traiesc la fel si daca ma gandesc la nebunia mea, si daca o ignor complet.


Problema cu cititul este ca ceva ajunge sa detina controlul. Foamea.


Pot sa spun ca le-am iubit pe toate la fel de bine cum pot spune ca habar nu am ce inseamna iubirea. Iubirea e interesanta ca stare. E un mediu bun pentru a-ti impinge personajele la margini.

De fapt cred ca eu, ca autor, ma simt cel mai implinit datorita povestilor mele de dragoste. Ah, ce iubiri am creat…

Asculta! Marea diferenta dintre realitate si lumea dintre coperti este ca, in general, aici pe pamant oamenii sunt si mai prosti si mai lipsiti de esente. Si mult mai lasi. Un autor stie ca nu are timp. Un personaj lasat de capul lui devine animal. Traim intr-o lume plina de personaje lasate de capul lor.


Problema cu cititul este ca in scurt timp iti dai seama ca la baza tuturor lucrurilor sta frica.


Viata este o perceptie singulara. Nu o alegi tu. Contextul o face de cele mai multe ori pentru tine. Cei mai multi aleg sa vada viata ca pe un sir coerent de intamplari. Au inventat si un cuvant pentru asta: logica. Isi construiesc un fir narativ, mai mult sau mai putin conformist. Elev, student, sot, angajat, angajator, tata, pensionar, mort. Libertate, putere, frumusete, bani.

Viata?

M-as sinucide doar pentru a trai experienta sinuciderii. Unoeri mi se pare crud ca nu pot muri decat o data, intr-un singur fel.


Problema cu cititul este ca ochii tai ajung sa te citeasca pe tine.


Cred ca prima data cand am simtit, am constientizat cealalta prezenta, a fost atunci cand sufeream dupa ea. Scena a fost de-a dreptul penibila, suprema. M-a parasit intr-un film dramatic, cu lacrimi, reprosuri, sex si regrete. Ma uitam la ea cum se chinuie pentru ca eu ma chinuiam… si ma simteam mandru. Mandru de acea pagina ce se scria sub ochii si mainile mele, mandru de viziunea pe care o avusesem si o implinisem, mandru de faptul ca iata, dintre toate anonimele EU reusisem sa o aleg pe cea mai potrivita pentru acel rol de femeie iubita.

Personajul meu, barbatul indragostit, avea inima franta in timp ce autorul jubila de fericirea unei creatii supreme.

Placerea pe care am savurat-o atunci este probabil asemanatoare cu cea pe care a simtit-o Dumnezeu cand Adam a muscat din marul tradarii. Divin.

Scena aia nu a fost decat o joaca. Ce a urmat a venit sa-mi confirme dependenta. Autorul a devenit si mai crud, iar foamea s-a transformat in lacomie. Suferinta unuia, fericirea celuilalt. Autor si personaj. E-chi-li-bru.

Dar, sa fim seriosi, ce e iubirea? Raspunsul e simplu. Prezent.

Am trait intensitatea sentimentelor pana la lesin, am simtit durerea fizica din inima si pofta nebuna de a pune capat lumii mele pentru o oarecare ea. Stiu insa ca Romeo si Julieta ar fi ars-o destul de dubios dupa 10 de ani de casnicie victoriana.


Problema cu cititul este ca nimic nu-ti mai poate fi indiferent cu toate ca, paradoxal, nu-ti mai pasa realmente de nimic.


Iubirea, dezamagirea, moartea, suferinta, cruzimea, libertatea, nebunia. Viata pentru mine este suma starilor mele.

Nu e mereu usor sa gasesti personaje. Mai ales daca ai povesti frumoase de scris. Frumusetea este privita atat de banal zilele astea…

Oamenii sunt cetati izolate care nu m-au interesat in mod special niciodata. Sincer, nu am fost curios sa aflu cum erau ei si ce simteau cu adevarat. Nici in ce filme respirau pe pamantul asta. Trebuia sa ii descopar pentru a ajunge la ei. Face parte din job. Munca de documentare… orice scriitor stie ca asta e una dintre partile obligatorii ale procesului. Suna prost, dar nu e chiar asa de rau. Sau, si daca e rau, vreti cumva sa vorbim despre bine si rau?


Problema cu cititul…


Written by mariafloricica

Februarie 22, 2009 la 4:28 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: