mariafloricica's Weblog

fais que dois

Archive for the ‘Sinaia’ Category

Din Sinaia informatii

leave a comment »

Pentru weekendul asta pe Valea Prahovei cam totul rezervat.  Zapada din poze si calendare daca vreti. La Predeal merg tunurile doar pe ultima portiune de partie. In Poiana a mai nins putin, dar putin. Baza nicaieri. Adica in viraje dai de iarba, pamant sau pietre. In Sinaia senin si frig, sus la 2000 ceata si vant. Zapada a fost spulberata asa ca…

Nicaieri cartele cu punctye. Le baga cica de la 1 decembrie atat in Poaina cat si la Predeal sau Sinaia. Prognoza – senin, frig si vant pana luni, marti.

Pacat.

Anunțuri

Written by mariafloricica

Noiembrie 27, 2008 at 8:53 pm

Micul lord si mica lady

with 2 comments

In clasa I cand am reusit „performanta” -paranteza, asta-i ca aia alergi singur si iesi pe locul doi, inchid paranteza- sa iau premiul -DA!!! 🙂 – al II-lea (in conditiile in care din 27 de elevi, 21 au luat premiul I), am primit flori si carti. Printre carti se afla si un volum subtire, cu coperta neagra. „Micul Lord” era un copil trist si brunet, imbracat in catifea si cu o palarie cu pana (?) pe cap. Era pe prima coperta. N-am citit cartea mult timp… apoi pentru ca in clasa a II-a am primit fix acelasi volum, tot la premiul al II-lea (de data asta doar trei copii luasera premiul I) am citit-o. Si recitit-o pentru ca eram constiincioasa 🙂

Mi-a placut ecranizarea. Filmul de azi.

– Tata de ce nu esti si tu un conte? Ma nasteam si eu o lady in vremurile alea, faceam echitatie prin paduri, ma imbracam in rochii cu cercuri, eram o printesa… sigur nu esti vreun conte?
– Nu sunt conte pentru ca sunt duce. Duce-m-as…

Bine asa.

Written by mariafloricica

Septembrie 14, 2008 at 5:37 pm

Bombardament.

with 2 comments

Daca am fi intr-o padure, cu copaci inalti ale caror trunchiuri sa se proiecteze drept pe covorul de frunze moarte, iar trupurile noastre cu umbre vagi si contururi neclare ar face singura nota discordanta in acel peisaj de poveste.
Daca am alerga stiind ca sub orice pas o mina antipersonal ar putea sa detoneze si deturneze un prezent incert si un viitor alb.

Ti-as sopti, cu voce inceata, dar grabita, sacadat, accentuand fiecare silaba, sperand ca intregul mesaj sa ajunga la tine la fel de important, capital, cum l-am gandit eu:

„E o poveste. Traieste-o cel putin la fel de intens ca si in imaginatia ta. Nu e o refulare. E o poveste. Cand refulezi poti crea ceva frumos, dar acel frumos vine ca rezultat al imaginatiei si lipsei de curaj. Traieste-ma. Traieste-te. Incepand de acum. Aici. Acum. Aici. Acum. Aici. Acum.”

Written by mariafloricica

Septembrie 7, 2008 at 4:41 pm