mariafloricica's Weblog

fais que dois

Archive for the ‘Uncategorized’ Category

Patru ani mai târziu

leave a comment »

…stai să ma dumiresc, au schimbat ăștia tot layout-ul.

Anunțuri

Written by mariafloricica

Mai 6, 2015 at 2:24 pm

Publicat în Uncategorized

E bine

leave a comment »

mai ales ca nu am nimic deosebit de spus.

Iar banalitatile merita tus, nu pixeli.

Vreau o vacanta pe viata, platita, cu sporuri, prime si toate cele. 

De cand o viata nu mai e suficienta pentru o viata?

Sa fim optimisti, altii se roaga pentru noi.

Written by mariafloricica

Mai 24, 2011 at 2:30 pm

Publicat în Uncategorized

gandcuvant

leave a comment »

Argumentele, oricat de rationale ar fi ele, nu transforma o cale stramba intr-o cale dreapta. Autoconvingerea in acest caz te face sa vezi stramb atat calea dreapta, cat si calea stramba.

Written by mariafloricica

Decembrie 13, 2010 at 12:43 pm

Publicat în Uncategorized

Add

leave a comment »

 – Buna dimineata.

 – Buna sa va fie inima.

 – Si dimineata, va rog.

Written by mariafloricica

Decembrie 13, 2010 at 10:43 am

Publicat în Uncategorized

6 zile dupa ora 6

leave a comment »

N-am inteles foarte bine atunci.

Din curtea casei mele, contururile erau altele. Nu eram nici macar vecini.

Cand frica intra in sistem, cuvintele o iau razna. Neintelese curg ca nebunele. Sunt citite de ochi care acorda alte semnificatii si atunci apare iarasi caruselul ala din care nu mai inteleg nimic. Dar nu cobor din el. Daca ratezi intelesul?

Mai bine ratam intelesul. Acum l-am prins dar au plecat toti caii.

Alearga in cercuri, in cercuri, in cercuri. Sunt inca prinsi in carusel, ca omul in obisnuinta.

Written by mariafloricica

Septembrie 16, 2010 at 4:24 pm

Publicat în Uncategorized

Sa-ti fie!

leave a comment »

„Sa nu ma tem. Frica ucide mintea. Frica este moartea marunta, purtatoarea desfiintarii totale. Voi infrunta frica. O voi lasa sa treaca peste mine, prin mine. Si, dupa ce va fi trecut, imi voi intoarce ochiul interior si voi privi in urma ei. Pe unde a trecut frica, nu va mai fi nimic. Voi ramane doar eu.” – Frank Herbert

 

Iti dai seama ca iti traiesti viata condus de o forta  atat de interioara, dar totusi atat de straina, incat disocierea de ea te poate lasa fara substanta? Nu ti-e frica sa-ti pierzi frica? Ei bine, ar trebui. Fara frica nu mai esti nimic din ceea ce cunosti.

Sa nu-ti pierzi frica. Frica e buna. Frica e atunci cand alergi, cu calcaiele sfaraind dulci sperante. Frica e atunci cand simti cum ziduri se apropie in tine si te ingramadesc tacut intre ele. Frica e cand respiri infundat, rugandu-te sa dispara gandul din capul tau, ca si cum n-ar fi fost, ca si cum nu tu l-ai fi inventat. Frica e buna, caci te salveaza pe tine de tine si pe tine de altii. Frica te face sa evadezi, sa gasesti cele mai rapide si simple si eficiente solutii. Frica are instincte bune, e agila ca o pisica neagra si cruda precum carnea ei.

Frica e cu tine de la bun inceput, singurul prieten, spontan si tacut. Vine anuntandu-si prezenta cu trei clopotei de arama, trei clopotei vechi si fragili. Sunetul lor acru si tare iti trezeste spiritul si te face sa te simti in sfarsit ca traiesti. Traieste.

Sa-ti fie frica, sa-ti fie frica de frica si apoi frica, pe rand, de restul. Sa-ti fie frica de tine, dar mai presus de orice sa-ti fie frica de celalalt. Sa-ti fie frica de ganduri si noapte, sa-ti fie frica de tot ce nu cunosti, sau cunosti, sau iubesti, sau iti place, sa-ti fie frica mai ales de bine, caci binele e cel mai deghizat rau, hahaha.

 De fapt, nimic nu e sigur, sa-ti fie frica mereu, sa ai calcaiele ridicate, gata sa sara, gata sa alerge, gata sa trimita spre creier scurta comanda: „Hei, deschide bine ochii, am inceput sa fugim!”.

Esti singur cu frica ta. Doar ei ii pasa de tine. Doar ea te cunoaste. Doar ea te va salva.

Crezi in frica ta, caci ea crede in tine.

Amin.

 

Written by mariafloricica

Septembrie 10, 2010 at 1:42 pm

Publicat în Uncategorized

good will

with 2 comments

– Uite, uite asa, ma apuci de glezna piciorului stang si tragi usor pana cand imi ajunge degetul cel mare in gura. Ai inteles?

Pinguinul se scarpina cu o aripioara pe crestet si clipi des.

– Am inteles…

– Pai hai, ce mai astepti? Ma ajuti ori ba?

– Te ajut, doar ca… doar ca…

– Doar ca ce? se stropsi piticul. Doar ca ce?

– Nimic. Nimic. Nu stiu… Pinguinul facu cativa pasi mici, trase de picior…

– Auuuuu!

Pinguinul sari ca ars inapoi, nauc cu aceiasi ochi clipind si mai des

– Ce-ai? De ce te-ai oprit? urla piticul

– Pai…nu te doare?

– Nu ma doare? Nu ma doare? Ei si ce e treaba ta daca ma doare? Uite ce e! Ma impachetezi sau nu? Daca nu poti…

– Nu, nu, pot, uite, pot! Pinguinul se repezi asupra piticului, trase de picior si ii baga cu multa dibacie degetul cel mare in gura.

– Wraghala, wraghalashh! se zbatea piticul in timp ce facea semne disperate spre piciorul drept. Pinguinul, acum ceva mai convins, lua piciorul drept si facu acelasi lucru ca mai inainte. Pentru ca gura piticului nu mai avea insa loc de inca un deget mare, ii atarna glezna de urechea stanga.

– Uite, vezi ca pot. Ti-am zis, suntem prieteni, pot tot ce vrei tu sa pot. Uite, acum ce ziceai, maini! Bine maini, dar nu te mai zbate asa ca nu pot sa fac nimic. Nu stiu ce vrei sa-mi zici, hai, da mana incoa, nu mai fi copil! Uite vezi, ti le innod aci, deasupra capului, fix cum ai zis, of nu mai tipa, ai zis sa nu ma opresc, sincer acum iti spun, nu credeam ca o sa-mi fie asa simplu, uite, gata, inca un nod si gata, tu ai zis ca la maini ne trebuie nod dublu, sa fii pachet perfect, auzi…hai, nu plange, cat de tare poate sa te doara, doar tu ai zis ca esti pitic…

Written by mariafloricica

Iulie 29, 2010 at 7:22 am