mariafloricica's Weblog

fais que dois

Archive for the ‘Tendentios’ Category

Dumnezeu este sofer de autobuz

leave a comment »

Biroul meu se afla la doua statii scurte de casa mea. Desigur, daca n-as fi mereu in intarziere, as putea merge pe jos circa 10 minute. Pentru ca una dintre insusirile mele principale este monumentala lene, prefer sa ma urc la Cismigiu in uatevaaa autobuz care opreste la Rosetti (adica toate).

Azi de dimineata, am dat sa traversez Elisabeta fix cand semaforul pentru pietoni s-a pus pe rosu. Superstitioasa prosteste fiind, de fel, interpretez negativ semnul (si intradevar am avut o zi proasta), dar ambitia ma face sa traversez totusi cateva momente mai tarziu, cand, ca prin minune, bulevardul vitezomanilor se goleste brusc si total inexplicabil.

Acum, trebuie sa va povestesc cate ceva despre statia de autobuz de la Gradina Cismigiu, care are in opinia mea niste caracteristici crepusculare. Cate ceva: La Cismigiu ori se bulucesc 100 de autobuze odata, ori sanchi RATB.

yoyoBun. Norocul meu face ca in statie sa se afle un 91, Dumnezeu sa-l binecuvanteze pe Dumnezeul lui de sofer dastept, caci am o mare vulnerabilitate pentru autobuzele goale. Se pune rosu pentru masini, 91 se opreste, eu ajung la usi, usile inchise. Ma duc la sofer, ii fac semn rugator. Soferul sta tolanit pe scaunul lui mare si inalt, tapitat cu cateva blanuri cenusii. Are barba nerasa, breton cu suvite unsuroase si cearcane gri petrol sub ochi. Isi tine o mana pe volanul rotund si mare in timp ce cu cealalta, fara sa scoata un cuvant, imi face un semn discret de negatie. Gestul lui dureaza mult mai mult decat privirea pe care mi-o acorda, asa, in treacat. O asemenea incarcatura emotional-dictatoriala ma lasa perplexa. Nici la portile raiului n-as putea sa fiu mai convinsa… ca nu am ce cauta, ca nu merit un amarat de loc… in acel autobuz.

Ceea ce imi aminteste, din negurile vremii extractand, o secventa petrecuta in urma cu ceva ani tot prin Bucuresti. De data asta era vara, vara cu 50 de grade, vara cu aer fierbinte si statut, vara in care eu locuiam undeva printr-o garsoniera in Baicului. Nu ma simteam foarte bine, cu toate ca-mi place caldura, aerul fierbinte si transpiratia in valuri lichide…sau nu. M-am urcat in 85 cand, total din senin, mi s-a facut rau. Un rau din ala de statistica proteveniana cu cati tineri au lesinat azi in capitala. Autobuzul sedea nestingherit la un stop luuung de vreo 6, 7 minute. In fata, coloana. Ma duc la sofer, clatinandu-ma pe picioare. Incerc sa ma sprijin de bare, mainile imi aluneca din cauza celor „n” straturi de transpiratie adunate pe vopseaua galbena. Ajung la geam, bat, ma scuzati – zic cu voce stinsa – , va rog, lasati-ma sa ies, imi este foarte rau. Soferul, ca si acum, si atunci, imi arunca asa, un sfert de privire, dupa care impasibil: Nu se poate, nu vedeti ce scrie?! Nu coborati la stop.

Desigur am coborat dupa ce am facut revolutie in autobuz. Toate babele si mosii troleului 85 au fost cu mine. L-am invins pe Dumnezeu si am reusit sa lesin pe trotuar.

Lui Dumnezeu, pentru ca stim deja, he is one of us, – sau oricum, daca acceptam faptul ca el ne-a facut dupa chipul si asemanarea lui, de ce sa nu acceptam si faptul ca noi l-am facut dupa chipul si asemanarea noastra? – lui Dumnezeu, dupa cum ziceam, ii place si sa se joace yoyo.

Desigur, nu la modul simplist si pueril, cu o minge agatata de-un elastic, ci asa, mai adaptat lumii si relatiilor interumane actuale. Dumnezeu, care stiu ca ati ghicit, este „a state of mind”, un rol accesibil doar unui IQ mediu, mic spre mediu sau mic, are inclinatii total incoerente si zic io, uneori si inconstiente, de a alterna recele cu cald, in speranta sau fara speranta, de fapt zic eu pro profit, un profit pe care eu nu-l inteleg foarte bine – sunt sigura ca nici Dumnezeu – dar cred ca Orwell a avut dreptate in legatura cu puterea aia. Ceea ce ma face sa cred, inca o data, ca daca as avea un oarecare buton rosu, as apasa pe el in ideea ca prea multi Dumnezei identici strica.

Dar despre asta, altadata.

Anunțuri

Written by mariafloricica

Februarie 3, 2009 at 2:20 pm

Raiting 10 sa mori tu

with 5 comments

In aceste vremuri de restriste ale audio-vizualului romanesc cand baietii mari si mici isi completeaza bugetele pentru urmatoarele luni pana la proxima varsare de bani crizati sau nu (a se citi campanie electorala) in vistieriile proprii…

In aceste vremuri nimic nu ma enerveaza mai mult decat insirarea raitingurilor atinse de x si y si z, de fapt de tot alfabetul televiziunilor din Romania.

Practica – populista, mediocra si de ce nu, lipsita de o oarecare decenta – a fost lansata de domnul Diaconescu la Otv acu’ cativa ani. Danut trebuia sa-si legitimeze intr-un fel cosmarul de televiziune si a facut-o pe spatele ‘poporului’ (ma rog, in acelasi timp justifica probabil costul timpului de antena a se citi platesti si apari). Ofensiva zero tv noi = voi; ei, ceilalti = egal moguli, a dat roade. Otv a spart raitingurile si ne-a demonstrat, inca o data, cat de departe ne aflam noi, urmasii lui Burebista, Decebal si Traian, de cultura, educatie si acel alfabet pomenit mai sus… intr-o alta forma de data asta.

Revenind. Diaconescu a lansat raiting tv-ul iar dobitocii de azi nu fac altceva decat sa-si poarte razboaiele – personale sau nu – folosind acceasi arma.

Desigur, totul in aceste zile trebuie ‘a se citi’ campanie electorala. Referintele din ce in ce mai frecvente la audiente (sa vezi analize comparative, segmentare a targetului, explicatii, zambete, injuraturi, insulte si alte alea) pot fi si ele interpretate astfel. Mai ales ca, sa nu uitam, cel mai adesea se citesc raitinguri in emisiunile de stiri sau in timpii de antena dedicati confruntarilor politice, analizelor economice s.a.

Oare de ce imi miroase a bani?

Mircea Badea, Radu Moraru, Antelene, Realitatile, Primele si Nationalele ba de ce nu, chiar si ziarele (cu referire la tv caci nu-si permit altfel) fac din ce in ce mai des – si mai cu furie – referire la punctele + 18 sau all, sau urban, sau pestera sau, sau, sau.

Frate. Nu ma intereseaza. Daca eu ma uit la emisiunea x ma uit pentru contentul cu care tu ai reusit sa ma fidelizezi. Numai dobitocii pot simiti o satisfactie cand afla ca la aceeasi emisiune la care se uita ei, se mai uita inca zet milioane de oameni. De fapt este doar o alta forma de manipulare. De data asta primitiva. Dar la fel de scarboasa.

Apelul la turma si confirmarea unei valori prin cantitate, nu prin calitate.

Pentru ca dobitoci vor fi intotdeauna mai multi.

De fapt, ce vorbesc eu aici?

Pai daca votul meu este perfect egal cu votul lui x (oricare ar fi x)… hai mah cu audientele!

Written by mariafloricica

Noiembrie 5, 2008 at 12:58 pm

Oare

leave a comment »

…si-o fi omorat bunica?

Written by mariafloricica

Noiembrie 4, 2008 at 9:07 pm

Restrictii la vot

leave a comment »

Conform legii 35 p/e 2008 nu mai avem voie sa votam decat in orasul/localitatea/comuna/satul aflat la adresa de domiciliu din c.i. repectiv b.i.

La ce absenteism va fi jur ca nu mai era nevoie de o asemenea masura.

Dar cred ca vor sa se asigure.

Ca au ce falsifica.

Oricum ar avea.

De ce atata stres atunci?

Mi s-a terminat nutella.

Written by mariafloricica

Noiembrie 3, 2008 at 2:25 pm

De risc didactic

with 15 comments

Sa fii profesor implica anumite riscuri. Cum ar fi sa ai astfel de studenti. Aici ca sa-i fac trafic idioatei. ‘Idioatei’ pentru ca nu sunt profesor si imi permit.

Acum sa vorbesc despre Horia Moraru asa cum l-am vazut eu. Aveam 18 ani si nu stiam nimic. Cand spun nimic exclud fitele de Sinaia si emisiunile de stiri pe care incercam sa le pricep pentru a face dreptate, la un moment dat, cu vorba si condeiul.

Mi-ar trebui mult mai mult timp, mult mai multa motivatie si mult mai multa inspiratie pentru a va face o imagine completa despre influenta acestui om asupra vietii mele. Si ajung iata la unul dintre putinele lucruri despre care, chiar si mie (eu cea care face public totul, fara rezerve si ezitari) imi este al dracului de greu sa vorbesc.

Orice produs al creierului este subiectiv – mi-a spus la un moment dat si cam asta repet si eu acum. Postul domnisoarei mai sus mentionate mi-a provocat mila, sila si o oarecare revolta fata de… dracu’ stie ce de fapt. Lipsa de bun simt, dorinta de afirmare, prostia peste cotele dunarii (gheata la mal) si asa mai departe…

Mi-a fost lene sa iau blogul domnisoarei la puricat. Asta pentru ca sunt convinsa ca nu voi gasi absolut nimic interesant. Nici macar postul despre Horia Moraru nu l-am putut citi in intregime. Si asta nu pentru ca nu sunt obisnuita cu scripturi mincinoase, provocatoare si lipsite de talent… ci doar pentru ca am toleranta zero la lucrurile plictisitoare.

Nu cred ca este dreptul nostru, al studentilor sau al fostilor studenti sa ne criticam profesorii. Dar nu pot incepe sa predau aici lectii de bun simt. Il ai sau nu il ai. Punct.

Pot spune insa ca nu vei crea niciodata caractere folosind manusi. Pot spune ca daca toti profesorii mei ar fi fost ca domnul Horia Moraru acum Ghandi imi era ucenic. Si mai pot spune ca daca voi castiga vreodata un Nobel sau un Pulitzer (hihi) exista un singur om caruia as tine sa-i mentionez aportul.

Si inca o chestie dragi studenti si fosti studenti, elevi si fosti elevi. Sa dea Dumnezeu sa nu regretati in veci cuvintele pe care le-ati pierdut. Pentru ca exista profesori ale caror cuvinte lucreaza si la ani distanta de momentul in care au fost spuse.

Si acu’ pentru ca spre literatura alunecai in pas nu prea domol… daca vezi ca ai trecut la al treilea rand in aceeasi fraza trebuie sa-ti sune dracu’ alarma ca sa pui punct?

* un comment cu numarul de telefon al lui Horia Moraru ar fi binevenit. Am activata moderarea astfel incat respectivul comentariul nu va fi afisat public. Multumiri anticipate.

* si daca mai vreti sa mai imi faceti o favoare, injurati-o pe proasta. E in scopuri umanitare. Cred ca i-ar face bine un soc.

Written by mariafloricica

Octombrie 31, 2008 at 1:56 pm

Chirie versus credit

with one comment

Acum vreo jumatate de an Dragos Manac a scris un articol pe carte cred ca l-ati citit toti. Daca nu il gasiti aici.

Materialul este scris impecabil si mi-a confiramt cu date concrete ceea ce gandesc oarecum impotriva curentului de vreo sase ani, cam fix de cand m-a pus dracu sa vin in orasul asta.

Acum cateva zile purtam o discutie cu cineva despre acest subiect. Probabil provincia te ajuta (daca e la origini) sa nu accepti ca ideal achizitionarea unui spatiu insalubru intruna dintre aceste odioase cutii de chibrituri.

idelaurile mostenite in cazul meu sunt casele pa pamant mult, gradinile bogate si camerele inalte. Fara compromis. Adica prefer sa-mi petrec libera toata viata intr-o garsoniera de 20 de metri patrati decat sclava fiind sa imi cumpar un apartament cu o suprafata dubla, hai tripla, intr-o zona cu porumb.

Ma rorg, ar fi multe de spus dar e inutil sa repet aici cuvintele lui Dragos. Cred insa ca snobismul ce caracterizeaza natia asta face ca bancile din Romania sa se afle intr-un continuu boom economic.

Written by mariafloricica

Octombrie 24, 2008 at 1:00 pm

=

leave a comment »

Hai ca s-a eschivat. A dat-o mai intai de-o parte, apoi, oficial, neutru de neinteles. E ok. Dar de ce nu a dat-o direct la neutru?

In engleza exista o replica. Because. Adica un fel de ~d’aia~ Te lasa fara replica. Dar e ok.

Astia o ard pe la |a Realitatea cu Comanestiul. Ma rog. Programul impaduririlor. Ma rog.

Credeti ca Mugur Isarescu va fi propus de Basescu prim ministru? Eu nu cred. Eu cred ca Psd-ul intra la guvernare. Majoritar adica. Om vedea.

Apropos de foamete s-or fi terminat pesticidele.

Written by mariafloricica

Octombrie 24, 2008 at 11:49 am

Publicat în Tendentios

Tagged with , ,