La profil, biografie…
Ma uit de cel putin 30 de secunde la cuvantul “biografie”. Culmea e ca 30 de secunde sunt mult, mai ales daca primul lucru care iti vine in cap este o amintire din copilarie – cum tocmai eu spuneam ca biografia unui om trebuie sa aiba o valoare dubla pentru a surclasa ingamfarea acestei initiative.
Stiu, legatura e de foarte departe.
Prin urmare, m-am nascut si am crescut la Sinaia, am construit cazemate pana la 18 ani, am urmat cursurile (si seminariile) Facultatii de Jurnalism si Stiintele Comunicarii din Bucuresti pe care am si absolvit-o la un oarecare moment dat.
Din anul intai de facultate m-am alaturat echipei AMP intru monitorizarea presei romanesti. Alaturi de Ionut Codreanu si indrumata de Nicoleta Fotiade am facut primii pasi in ceea ce insemna visul vietii mele. De pana atunci.
La inceputul anului doi m-am angajat la 9am – primul portal informativ al trustului (in prezent), Internetcorp. Au fost cateva luni frumoase, cu multe realizari atat profesionale cat si personale – pentru ca aici am invatat ca intre cele doua “arii” nu exista in esenta… o foarte mare diferenta.
Am vrut insa presa pe bune (acest “pe bune” implica o doza de naivitate), astfel incat dupa aproximativ 7 luni de online am plonjat in jurnalismul de investigatie printr-un proiect initiat de ziarul Ziua. Am invatat extrem de mult despre lucrurile pe care nu vreau sa le fac.
In paralel mi-am continuat activitatea la AMP pentru o perioada de timp.
In decembrie 2005 mi-am urmat cea de-a doua pasiune – lumea larga – si am aplicat pentru un post de redactor la Vacante&calatorii. Era o munca lejera, linistita care ma scutea de unele mizerii ale presei romanesti. Doua luni mai tarziu eram redactor sef. M-am capatuit cu vreun an de alergat intr-o mie de parti. Partile au fost insa bune.
Dupa un an si jumatate de calatorit si vazut toata tara – si ceva lume de afara, m-am implicat intr-un proiect oarecum independent care mi-a adus niste satisfactii profesionale incredibile.
Din septembrie anul trecut m-am intors la origini. Adica la Internetcorp. O echipa mare, tanara, cu oameni frumosi si ambitiosi. Cred ca eu sunt cea mai blazata.
(… o trecut mult timp decat nu am mai uploadat informatiile de aici. Acum sunt cea mai blazata in alte parti)
Cam atat despre asta.
Din categoria lucrurilor pe care nu le fac destul… incep cu schiul, continui cu schiul. Urmeaza cititul, mersul pe munte, scrisul (nu ca meserie, ci ca pasiune), calatoriile – oriunde, oricum. Imi place politica de cand ma stiu si nu ma vad lipsita de aceasta obsesie.
Nu stiu prea multe despre muzica sau literatura contemporana. Ascult inca Beatles cu o placere enorma si imi cad in mana numai cartile rusilor si sud americanilor – din fericire.
Ca principii de viata am foarte multe dar numai cateva au supravietuit practicii. Putine s-au format in urma experientei, dar cred ca acelea sunt cele mai valoroase.
Nu citesc nicio carte daca dupa primele 50 de pagini nu imi doresc ca volumul sa nu se mai termine niciodata. Aplic cam aceeasi regula – criterii diferite – si in privinta oamenilor.
Cred ca tu esti o persoana foarte fericita. Cred ca ti se trage de la frumosul nume pe care ti l-au ales parintii, acesta ti-a imprimat o kharma buna plina de flori si zambete largi. E minunat. Din pacate nu toti oamenii sunt asa norocosi ca tine. La mine in familie au ales sa imi dea un nume banal si de aici si soarta mea e banala. Dar a fost un moment in viata mea, in care am citit Alchimistul. Atunci am realizat ca trebuie sa imi realizez visul cu orice pret si sa vin in Bucuresti. Sa stii ca pot sa fiu un adevarat subiect de articol daca esti interesata de mine. Sunt o vacanta si o calatorie, pe partea cealalta a existentei.
Dar nu despre asta era vorba.
Felicitari pentru acest minunant blog care mi-a adus pentru un moment un zambet de bucurie intr-o lume rea, inghetata si trista.
Simon Starr
iulie 18, 2008 at 1:23 am
hmmm…
mariafloricica
august 11, 2008 at 1:11 am
buna…ti-am citit postul de pe kudika, asa am ajuns pe blogul tau…
eu traiesc intr-o lume in care toata lumea are o relatie, nunti, fericire,intr-un moment in care m-am despartit de iubitul meu.acum nu imi gasesc locul, nicio ocupatie nu ma atrage, ma privesc in oglinda si ma simt urata,nimeni nu are timp de mine (prioritatea fiind iubitul/iubita)…mi-ar placea sa vorbim, sa imi zici cum faci tu de nu vezi o problema in a fi fericit fara a avea o relatie.
vic
octombrie 7, 2008 at 8:59 am
Draga, stai linistita e mult mai frumos in Grecia, si eu sunt pentru revolutie, dar de catifea ca la cealalta au murit atatia oameni, pentru nimic. ( apropo, las comment-ul asta aici pentru ca nu stiu cum sa il las acolo unde am citit faza cu revolutia.:) Te pup ai grija de tine, acolo.
Albert Alexandru ( Alica )
mai 22, 2009 at 4:29 pm