…cu fostii presedinti ai Romaniei. In numar de doi. Filmuletul nu il avem, il au cei de la Realitatea care l-au prezentat spre critica domnului Crin Antonescu, prezent in studio acu vreo ora. Mai exact, la festivitatile armatei, Basescu da  n o r o c  cu neste oficialitati si face stanga imprejur fix inainte de Constantinescu si Iliescu. Si Vadim, ca a fost pe aproape.

Ceausescu lipsea dar asta nu au comentat. Nu inteleg de ce.

- Te iubesc.

El stranse din umeri, se incorda, privi fix si dadu cerceafurile la o parte. Se aseza iarasi, relativ relaxat, cu capul incordat pe perna.

- Nu te speria. Te iubesc acum, asa ca o rabufnire. In rest nu te iubesc.

Prima data apare scindarea.

Sarbul are carisma razboiului din Belgrad cand bombele ii cadeau prin cartier iar el o ardea mercenar. Ce face el aici e distractie. Munceste cot la cot cu noi, nu de dragul muncii cat de nebunia controlului. Face bani pentru ca se joaca cu vorbele si prinde priviri. Are ochii calzi, ii umple de sagalnicie cand vrea, din clipiri te face sa crezi ca voi doi, doar voi doi impartiti un secret. Un  legamant. E o schema de-a lui, joaca teatru si joaca bine.

Eu, Maria.

- Stai, acum trebuia sa vorbesc de fapt cu tine.

Incepe sa rada, cu dintii strambi, intotdeauna imi placusera dintii lui strambi. Totul era atat de drept la el incat dintii ii dadeau o sansa.

Biblia e scrisa pentru mine, eu sunt Eva si vreau mere.

Fura, minte, are o perversitate innascuta si bine educata. Si o cruzime atat de naturala incat am ajuns sa i-o admir.Am venit la el ca niste mingi de plastic moi pline de fite. Ne-a primit cu bratele deschise si ne-a pocnit de trei ori de perete pana ne-am spart toate culorile.

Am incercat sa uit si sa ma gandesc ca nu-mi place ploaia cu toate ca imi place al dracului de mult ploaia. Dar acolo unde eram eu nu era ploaie asa ca nu faceam decat sa o ard inutil.

Nu exista nicio limba de pamant care sa te uneasca cu restul. Experimentezi in permanenta un sentiment de claustrofobie, de neapartenenta, de izolare surda.

Sa fie seara rece in Bucuresti. Usa casei mele sa fie deschisa si sa simt racoarea. Sa fie fum si prieteni. Sa se auda si niste stiri cu pensionari infometati, reclame electorale… Nu. As vrea sa fie deschis pe Realitatea tv. Si eu vreau respect de la Energy Holding.

… iar eu sa beau un ness tare. Sa fiu treaza.

N-as vrea sa dorm la sfarsitul lumii.

Cand zic ca o tara moare cand ii moare poporul mi se pare ca suna prost. Nu indraznesc sa o spun cu voce tare. Eu nu as zice asa ceva in mod normal. Suna prea… personal.

Nu e foarte la moda sa fi personal cu tara ta. Patriotismul la romani e prost inteles. Ma rog, nu vrem asocieri in ochii celorlalti.

Cu multi ani in urma am primit o scriosare de la un baiat care ma iubea.

Mi-am refuzat maturizarea. Mi se parea nerentabila. De ce sa devin o trista?

Sau poate e doar cazul meu.

Daca o sa ies vreodata din asta, cine o sa fiu?

Am mai zis asta, talentul ar trebui sa fie mai selectiv. Am trai intr-o lume mai buna.

Si asa m-am trezit in Agrigento intr-o dimineata de septembrie tarziu.

Ajung uneori la intrebari de-a dreptul penibile iar sa raspund la ele nu pot, pentru ca raspunsurile plauzibile mi-ar narui lumea. Si cu asta m-as duce si eu dracu. Mai repede. Oricum ma duc, dar mai incet.

Sunt prinsa aici. In ochii lui. O sa-mi fie dor. E bine ca nu ma cunoaste. Am fost aici ce am vrut eu sa fiu. E bine sa fii cum vrei tu sa fii. Sa pari.

A vrut de la bun inceput o descriere. O caracterizare. O recenzie. Nu am vrut sa risc. As fi fost poate prea dura.

Aici:

http://www.bestjobs.ro/locuri-de-munca-angajam-editor-video-cu-mai-multa-experienta/39117/5

Deci,  in legatura cu filmuletul “Basescu loveste un copil” s-au facut calcule care indica o viteza de 70 m/sec a mainii lui Basescu in lovitura ceea ce, conform fizicienilor (nu prea inteleg, suna foarte bine, avem si fizicieni?), este un fapt imposibil raportat la miscarea globala (din acelasi film). Asteptam calculele referitoare la caderea economiei (raportata tot la global)…sau la bratul lui Basescu, wtf.

mi se pare bestial.

Acum sa-mi dau si eu cu parerea.  Eu cred ca Basescu a dat in copil dar filmuletul a fost trucat. Trucajul este tocmai viteza mainii care lasa impresia unei lovituri. Acolo a fost de fapt o atingere, un impins, cateva degete pe o barbie. Marind viteza bratului se creeaza impresia de pumn, violenta bla bla. Gata, am terminat cu prostia asta. Sa fim sanatosi.

Pe net si nu numai, sustinatorii lui Crin se simt tradati. Vrei bun simt si ti se spune sa votezi cu Geoana. Nasol ce-i drept. Pana si Vadim le-a spus peremistilor sa stea acasa.

http://www.youtube.com/watch?v=sTJ8AmoJr4A

Am vazut cutele gecii, tricolului, fetei, am analizat frameurile lipsa din versiunea de pe internet, am auzit analistii, mamele din toata lumea, politicienii care nu mai sunt politicieni sunt tati, ne-am dat umanitatea pe fata, suntem toti  domestici, calmi, pacifisti, nonagresivi, nonviolenti, gingasi si duiosi.

Unu nu s-ar ridica sa zica adevarul (versiunea gandita de toti) – da, asa, si? -

Realitatea facuta probabil din banii FNI-ului, deci televiziunea poporului in aceeasi masura in care casa poporului e a poporului, o arde execrabil. Probabil ca daca nu ar exista deja Antena 123 ar renunta la invitatii portocalii pentru ca intoleranta este vizibila. Mai am putin si incep sa cred ca Vantu ii face de fapt campanie lui Basescu. Dar nu, pana si manipularea se face incredibil de prost la noi, aici. Asta in timp ce Crin Antonescu intra in direct de la Brasov, inconjurat de cravate rosii, ca sa ne explice ca el nu poate sta acasa si sa mergem sa votam cu Geoana. Si tot la realitatea matusa lui Bogdan, Bogdan ala lovit de presedinte – in locul pustiului mi-as pune asta in cv – spune plina de patos ca nu suporta gandul ca familia ei este implicata intr-un scandal mediatic si ca tot ce isi doreste este ca acest lucru sa se termine. Pf.

Scurt.

* si evident ca nu conteaza daca filmul este trucat sau nu. Ce se intampla este un trucaj in sine. Pentru definitie accesati dex. Va multumim.

Azi am fost la dentist. Mi-e frica de dentist. Cand vine vorba de dentist nu mai vine vorba de maturitate, 25 de ani si alte vrajeli. Raportata la dentist am ramas aceeasi.

Nu-mi place sa mi se umble prin gura cum nu-mi place sa mi se umble prin creier. De fapt la dentist am ciudata impresie ca mi se umbla in creier prin gura in timp ce fac 10 preinfarcturi pe minut. Nu e vorba de durere. E vorba de frica pe care nu o pot stapani, nu o pot controla, nu o pot vindeca si nu o pot deslusi.

Astazi in timp ce cu gratie turbina mi se plimba prin dantura cu sunetul ei indescriptibil (tzzzzzzz-ul ala subtire care-ti cresteaza zvastici pe cutia craniana) mi-am adunat mintile intr-un singur punct asa cum toate unghiile de la mana dreapta imi intrasera in mana stanga.

Cand esti pe scaunul de la dentist, cu mirosul de anestezic in nari, cu furtunase, oglinzi, priviri si tot felul de fiare ascutite prin gura, ei bine, abia atunci esti cel mai neajutorat om din univers. Cand esti pe scaunul de la dentist ai timp sa te gandesti. Oricum doar acolo timpul devine apasator, capata consistenta, gandurile nu mai sunt vagi si neterminate, tu esti altul, te doare, te va mai durea, accepti asta asa cum accepti frica si cele 10 preinfarcturi pe minut. Viziunea asta merita pastrata. Si plomba eventual.

Mi-e foame si somn.

Uneori ramai suspendat pe planeta asta mica, infinita in interiorul si in exteriorul ei. Uneori lucrurile au sens privite din afara ta, din interior nimic nu se potriveste.

Si mainile lui au desenat zidul, pumnul s-a lovit de pumn, oasele au durut in pocnet, repetitiv. Te opresti tot acolo, gand in gand, si daca vrei sa-l ocolesti isi intinde laturile, si daca nu esti agil, pumnul te strange, se transforma in cerc, gandurile masii!

Te-am luat de mana si am urcat drumul acela caraghios de abrupt. Obosisei, aveai palma transpirata, era primul nostru contact, ma priveai asa cum ma si urmai, ca pe un dumnezeu. Iar eu habar nu aveam unde fug cu tine de mana. Aerul fierbinte durea, ma dureau talpile, ma durea fuga si as fi vrut sa ma opresc cu tine sau fara tine, sa-mi aprind o tigara si sa stau.

Unoeri citeam cuvinte pana ma dureau ochii. Veneau noaptea, cuvinte peste cuvinte, care ma simteau atat de bine incat imi venea sa le reasez, sa le dau un alt sens, sa le inventez un alt inteles. Am facut asta o vreme. Apoi n-am mai putut.

Nu poti sa ocolesti, nu poti sa sari in exterior si apoi iar in interior, nu poti sa te opresti la o tigara si nu poti sa iubesti cuvinte.

wanna bet?

Daca o sa ajung sa traiesc in tara in care Geoana e presedinte cu voturile lui Crin Antonescu – pe care era cat pe aci sa-l votez, ba chiar intr-o lume paralela in care nu sunt atat de sceptica, l-am si votat – atunci e clar ca nu mai am ce cauta aici.

Fraza lunga, saracia sensului.

Ma foarte prost dispune faptul ca realitatea reala e aia pe care, in momentul in care sunt foarte amuzata, mi-o imaginez elegant de pesimist. Realitatea e saraca, mediocra si al dracului de monocroma. Si realitatea asta e peste tot, nu numai in viata sociala si politica.

Mai bine zic pas, rastorn tabla de joc si ma duc sa beau un ceai.