mariafloricica’s Weblog

* Fericirea vine de la Freeride

** Si da, ele sunt noile mele aripi

Astazi analizam singuratatea. Copii, pe locuri, fiti gata…

Si mi-a fost greu sa ma hotarasc. Nu ma pot abtine sa ma gandesc la gandurile celor ce vor citi. Mai ales la gandurile celor care pornesc din start cu prejudecata ca fericirea suprema sa afla in interiorul unei relatii. Si ca cei care afirma macar partial contrariul, sunt niste ipocriti.

Dar trec peste asta multumindu-ma sa afirm empiric “niste superficiali…”

Intr-un episod Sex&City fetele infruntau problema statutului de “single” la 30 de ani. Adevarul este ca in realitate varsta nu conteaza absolut deloc. Societatea este la fel oricand, oriunde si in orice conditii.

In ultimele luni ma tot intalnesc cu lume – fie prieteni foarte apropiati, fie cunostinte, fie anonimi – care reactioneaza tare dubios in momentul in care, total intamplator si contextual, afla ca…waaaa… da!!! sunt singura. Ba mai mult sunt “o singura” zambareata si destul de fericita. La inceput am fost socata de reactie. Ma simteam cu musca pe caciula, putin marginalizata, obligata sa imi arunc priviri interioare pentru o analiza cat mai obiectiva. Bun. Poate lumea te accepta singur. Dar si singur si fericit, categoric nu! Bai… poti sa fii singur deprimat, singur parasit, singur indragostit fara speranta, singur drogat, singur betiv, singur nebun, dar SINGUR normal, fericit si fara initiativa de schimbare… nu.

Apoi chestiile astea au inceput sa ma amuze. Acum, ma joc.

Ei. La inceput chiar am avut bunavointa de a le explica. “Bai…sunt bine…nu, nu zic doar asa…bai…ma cunosti de ani de zile…nu, nu vomit noaptea…nu, nu merg la psiholog…nu, chiar mai si ies din casa…da…sunt fericita.” si da, in sfarsit “NU, NU sunt gay!”. Dar asta a fost la inceput.

Apoi am inteles ca in general primeam astfel de remarci grijulii de la oamenii care isi facusera un obicei din lancezeala intr-o relatie lipsita de orizonturi. Ei, pentru ei eu eram un specimen. Eu si fetele mele. Care nu tineam urgent si neaparat nici sa avem copii, nici nunta, nici stabilitatea si confortul unui statut. Pentru ca noi vrem o relatie – cand om vrea – si nu integrarea in absolutul societatii contemporane.

Exista clar avantaje si de-o parte… si de alta. La fel si dezavantaje. Dar exista si doua tabere. Una care se vede cu sacii in caruta si alta care simte liberatatea eliberarii de greutatea respectivilor saci.

Fericirea in singuratate exista fara doar si poate. Este pura, sincera si totala. Ioana si Ana o pot confirma. Pai cand vreodata ne-om mai distra noi la fel de bine ca in noptile fara capat, ca in Sinaia prin cimitire si paduri, ca in dansuri nonhetero si in zambete sagalnice? Atunci niciuna dintre noi nu ar fi preferat prezenta vreunui (oricare) baiat/barbat. Ne eram mai mult decat suficiente pentru orice stare de bine.

E adevarat insa… fericirea in singuratate stiu sa o aprecieze mai ales cei care au simtit singuratatea in relatii nepotrivite. Dar ca lucrul asta e trist… nimic mai putin adevarat. Asa ca daca va mai vine sa ma intrebati… Maria, cum rezisti… fratilor, momentan sa mor daca am chef de altceva.

Iar daca nu intelegeti, nu vreti sa intelegeti, sau nu va e suficient atunci poate aveti voi niste probleme la care, de fapt, nu vreti (dar ar trebui) sa va ganditi.

Si asa am intrat eu in libararie, am luat tot Saramago-ul disponibil, dar am zis totusi, intru deplina mea manturire spirituala si nu numai (mai ales nu numai), sa cumpar si “Luni de fiere” de da, Pascal Bruckner.

Motivele sunt evidente: toata lumea a auzit de ea, toata lumea a incercat sa o citeasca, multi nu au reusit, multi au reusit, dar repeta cu glas sfarmat “vai, cumplita carte”… indeajuns zic cat sa-mi starneasca curiozitatea. Si pentru ca sunt adepta paradisului intrerupt, zic hai sa ma privez de extazul “saramagoian” o perioada si sa incep lunile.

Si le-am inceput. De vreo doo saptamani asa. Am ajuns pe la vreo 100 si ceva de pagini dar dupa a 20-a jur ca nu s-a mai intamplat nimic. Adica povestitorul (hello Frantz) se repeta de vreo 100 de pagini. Ma asteptam la pasaje grotesti, la barabrisme, acte sadice si crude, cuvinte incarcate de forta erotica, masochista… ma asteptam la perversitate, culoare, intuneric. Si la un mesaj, o abordare, un suspans ceva… Nu. Am primit in schimb o … pfu… trista. Se pare ca dispretul meu pentru tampenia pe care unii se incapataneaza sa o numeasca “cuplul modern” se rasfrange probabil extrem de subiectiv si asupra acestei carti. Dar cum inca n-am terminat-o (promit sa mai incerc) ma abtin sa emit alte judecati de valoare (de parca n-ar fi fost destul:). Pana acum nu-mi place. Mi se pare uneori proasta, alteori mediocra. Pentru literatura de gen recomand insa Marchizul de Sade.

…si de la Festival. Si de la f…. m… lor de…

Pai. Ce sa zic? Tarabe de la International pana la parc, fum gros de mici si friptura, lume ca la la Breaza cand e balciu’ comunal, si un iq pe minus pe metru patrat. Multa reclama nemascata, multe masini, multa muzica proasta, multa frig si multa ploaie.

Si asa Sinaia e in festival cand nu e festival. Cand e festival e Azuga. Sau pe acolo.

La Sinaia padurea a luat-o razna in culori. Si pe munte a dat o pudra alba. E ok. Foarte ok.

Acest blog s-a nascut pe 9 iulie. In momentul acesta are 4009 vizitatori.

Astazi – 141 de vizite.

Record absolut de vizite pe zi – 340.

De cuvinte cautate nu va mai zic ca sunt ca la nebuni.

Seara si weekend frumos sa aveti. Eu “festivuiesc” tomnatec la Sinaia.

Ma dezgusta oamenii fara cuvant si caracter.

Aveai o intelegere. Formala sau nu. Era o intelegere. Incalcarea ei insemna sfidarea bunului simt. O faci o data. O faci si a doua oara. Hai sa-ti spun ce esti. Vrei?

Un pusti fara caracter, fara onoare si fara bun simt. Un adolescent care nu-si poate calca peste mandrie ca sa plateasca  – pentru a-si rezolva problema – dar prefera sa incalce niste reguli de conduita care ar trebui sa fie al dracului de interne. Si externe deopotriva.

Dar… esti mic si o sa ai timp destul sa inveti. Am fost eu o cretina pentru ca am coborat atat de jos. Pentru ca asta ma enerveaza. Potentiala asociere cu tine.

Norocul meu in toata treaba asta este ca cu mine nu ai reusit. Well. Pentru ca exista un Dumnezeu acolo sus. Care si anume ne vede.

Cam atat am avut sa-ti spun. In viata asta.

Daca nu ati auzit in viata voastra de Mariana Campeanu stati linistiti, auziti acum. Este noul ministru al muncii. Daca va intrebati ce mai face Mariana va spun eu.  Asteapta sa fie numita oficial. Daca sunteti curiosi ce zice Mariana in timp ce asteapta, iata: “…daca s-a considerat ca pot face fata cerintelor ministerului Muncii in această scurta perioada de timp, inseamna ca premierul a avut motivele lui pe care le respect”. Deducem ca “motivele” sunt un mister chiar si pentru Mariana. Daca nu stiti motivele si v-am facut curiosi, va spun tot eu. E ceva cu perioada aia scurta de timp si cu un minister care trebuie sa dea o serie de legi acu, repede repejor pana nu se inchide taraba cu acadele.

mamaaaa…

au inceput astia de la televiziunea nationala sa inceapa stirea cu care incepe jurnalul cu: “Invitat la emisiunea lui…de pe TVR1, presedintele tarii Traian Basescu a pus aseara punctul pe “i” “

Deci e clar. Pana in iarna ne uitam la HBO. Si Badea a luat-o razna. Umorul s-a dus dracu, a devenit doar agresiv si vulgar. Doar pentru asta nu-l pot urmari.

Inca ceva. Ala de la Antena 3, de sta intre Gadea si Cristoiu (aflu acu din birou – Valentin Stan) – spuneti-mi sincer, ati vazut in viata voastra un barbat mai libidions decat asta? Voi ati vazut cum ranjeste? Cu dintii aia galbeni si lunguieti? Cum isi tuguie buzele si isi tresalta barbia? Cum buza de jos atarna uneori umeda in grimase scarboase? Cum isi clatina capul pe jumatate chel in timp ce-si atinteste privirea labila?

Doamne, urat personaj.

Primita de la lascaris

Parca am mai scris, pe un alt blog, acum un an si ceva…

Lucrurile care-mi plac

Sunt multe deci ma rezum la cateva:

Ciocolata, jeleurile, cafeaua tare si dulce, cartile vechi, mirosul cartilor vechi, schiul, ciclismul, filozofia, politica, drumetiile, tarile straine, copacii, inaltimile, muntii, partiile, vinul fiert, zapada, canicula, noua mea lampa rosie, florile in ghiveci sau in gradina, potecile, fragutele, cainii, pisicile, visinata, zmeurata, fragata, dulceata de nuci verzi, unghiile taiate.

Care nu-mi plac

Ciocolata neagra, cafeaua slaba si neindulcita, cartile noi lipite prost, minimalismul si toate curentele bazate pe mediocritate si spirit de turma, mersul cu metroul, orasele mari din Romania, alcoolul – cu exceptii… etc.

Dau mai departe… Ane, Dutzu, Ana.