Sinaia, un mic oras mort
Mi-ar fi placut sa spun ca orasul meu natal nu a devenit patria cocalarilor.
Am petrecut trei zile in perla Bucegilor printre borduri sparte, jeepuri aurite (pe bune), terase afumate si pitzipoance stilate. Asta ultima e cu *ma rog.
Vineri si sambata, furnicar. De la Primarie pana la Parc, asa cum generatii trecute au lasat obiceiul, pustii, pustoaicele si turistocopitecii bateau bulevardul. Dus intors si iarasi dus si iarasi intors. Cand se plictiseau de DN1 ancorau pe la vreo terasa de pe centru. La apusul soarelui ieseau decolteurile. Nu conta ca erau vreo 10 grade afara. Fustitele scurte, tocurile inalte si bluzitele dantelate erau tinuta obligatorie. Dus intors, dus intors. Au mai aparut si pokemonii emoisti – adica preadolescentii bruneti cu suvite mov – dar asta e o alta poveste pe care nu o voi povesti niciodata.
In rest muzica proasta, tarabe pe trotuarele sparte, preturi astronomice, masini multe si urate (apropos, oamenii bogati nu mai au pic de bun gust?!), sinaieni plictisiti si scarbiti, ursi atropizati si cam atat.
Asteptam iarna cu paltonarii de pe partii, saniarii ucigasi si pe Sarbu cu noile tarife pentru transportul prin cablu. De gondola nu mai vorbim.
* stilate pe drecu…
Atat de jos a ajuns Sinaia? Imi pare rau sa aud asa ceva. In facultate Sinaia era statiunea mea preferata, mergeam de regula toamna, dupa sesiunea de mariri, era liniste si frumos. Plecam luni sau marti si ne intorceam vineri seara (era mai linistit in timpul saptamanii, de vineri seara apareau bucurestenii si se imputea treaba). Serviciile erau bune, nu chiar scumpe, cazarea decenta. In gara gaseam tot timpul intermediari ce ne conduceau spre diverse cazari, pe alese, mergeam la 2-3 vile, pana gaseam ce ne place (si la pretul potrivit). Ne permiteam sa ne facem pofta cu o pastrama de urs si o portie de papanasi, cum numai in zonele de munte se fac. In centru, era un chiosc cu carti, mai era o librarie spre parc ( vis a vis de hotel Sinaia), am fost o data chiar si la biblioteca (delicios). Asa imi amintesc eu Sinaia, asta din perspectiva unui student normal (fara bmw, mertan sau 4*4 si fara fite in cap). Si toate astea nu se intamplau la 1900, ci in urma cu 5 ani.
lascaris
septembrie 20, 2008 at 3:25 pm
mariafloricica
septembrie 21, 2008 at 3:25 pm
Ma bucur sa gasesc un autentic locuitor al orasului Sinaia. Cand ma plimbam pe stradutele de pe munte, printre cladiri din alte vremuri, ii invidiam pe locuitorii Sinaiei, imi doream sa fac in asa fel incat sa ma mut si eu in acel coltisor de munte. Am o dilema, poate ma ajuti, am gasit o cripta si un blazon pe costa muntelui in imediata apropiere a orasului ( nu spun unde, sa nu dea barbarii navala ), gasesti cateva fotografii pe blogul meu, stii ceva despre aceste ramasite? Cunoscand batranii din zona, cred ca ai avea posibilitatea de a afla. Sunt tare intrigat de acest vestigiu impropriu pentru Romania, chiar si in orasul regal.
lascaris
septembrie 21, 2008 at 11:52 pm
adresa blogului este : http://lascaris.wordpress.com/
lascaris
septembrie 21, 2008 at 11:53 pm
Am scris ceva. La tine pe blog. Sper sa te ajute.
mariafloricica
septembrie 22, 2008 at 12:21 am
Si dupa ce m-am dat mare am intrat si pe siteul plin de steme al prietenului tau.
) Cred ca vei obtine o parere mai avizata de la el – cel putin legata de heraldica.
Stiam intr-o vreme si cine pictase capela si anul exact al construirii. Weekendul ce vine voi fi in Sinaia deci voi avea ocazia sa ma interesez.
Zi buna!
mariafloricica
septembrie 22, 2008 at 12:37 am
Multuimesc pentru ajutor.
lascaris
septembrie 22, 2008 at 10:31 am
Din pacate nu am gasit nimic la comentarii, cred ca mesajul tau s-a ratacit cumva, poti sa il mai trimiti o data, sau scrie aici. Preiau eu informatia. Capela pare catolica prin arhitectura. Poate ne spui, cui apartinea. Cand revii de la Sinaia, te astept negresit cu intreaga poveste.
lascaris
septembrie 22, 2008 at 10:39 am
Mda. Aseara m-am gandit ca ai aprobare la comentarii. Astazi nu-mi apare nici mie in admin.
Deci…spuneam ca respectiva capela nu este situata chiar in afara orasului ci prea in centru. A fost vandalizata ani de zile in continuu. Fiind in imediata vecinatate a casei mele am cam copilarit pe acolo. Pe piatra din fata intrarii exista inscriptia “Fais que dois” – in franceza “Fa ceea ce trebuie”. Din cate stiu eu heraldica este franco-germana.
Capela a fost construita la inceputul secolului trecut. Au existat in interior doua morminte… cand eram copii ne jucam pe acolo…si din joaca in joaca ne-am hotarat intr-o zi sa sapam dupa comori. Asa le-am descoperit. Erau insa goale. Am aflat ulterior ca “bisericuta” fusese construita pentru ceva memebrii ai familiei regale. A existat insa o schimbare de planuri si acolo au fost ingropati doi membrii ai clerului. Trupurile lor insa au fost dezhumate si duse in alta parte.
Cum ziceam intr-un alt comentariu…intr-o vreme mai trecuta stiam si mai multe. Cum aflu, iti spun.
mariafloricica
septembrie 22, 2008 at 10:47 am
Ok. O sa scriu aici pentru ca pe blogul tau se pare ca nu-mi apar comentariile. Capela a fost construita in 1878 pe domeniul familiei Stirbei. Se pare ca Alina Stirbei Florescu a “ordonat” ridicarea ei si tot ea l-a adus pe pictorul Tattarescu aici pentru a “colora” interiorul.
mariafloricica
septembrie 23, 2008 at 2:16 pm
MULTUMESC. O sa preiau comentariul si pe blogul meu. De curiozitate, cum ai facut sa aflii aceste informatii?
lascaris
septembrie 23, 2008 at 9:30 pm
mariafloricica
septembrie 23, 2008 at 9:35 pm
In prezent capela e protejata cumva (macar formal, caci practic …)? Ar merita sa fie inclusa intr-un program de restaurare.
lascaris
septembrie 23, 2008 at 9:40 pm
Formal da. Sunt si planuri de restaurare care au inceput. Si de ani de zile tot incepute sunt. n-am vorbit foarte multe la telefon. O sa aflu detalii in weekend.
mariafloricica
septembrie 23, 2008 at 9:45 pm