Carti bune si carti
Ziceam ca nu-mi place literatura contemporana (noua). Nu-mi place. Rareori am rabdare sa citesc pana la capat volume atat de ermetizat si voit labiritico-artificiale precum cele scrise si cazute in mana mea in ultimii ani si respectiv decenii. In mod clar insa citesc putin. Daca pana in liceu nu faceam nimic altceva, de prin clasa a 11-a lucrurile s-au schimbat. Citesc putin, imi pierd rabdarea repede, gasesc greu carti care sa ma prinda, ma enervez ca nu pot trece de cateva pagini, ma enervez ca ma plictisesc si mi-as dori enorm sa regasesc acea placere orgasmica pe care o traiam zi de zi altadata. Totusi, citite si placute oarecum in ultimul timp…
Sarbatoarea tapului – Mario Vargas Llosa – Vorbeam acum cateva saptamani de cartea asta cu Ioana care spunea ca n-ar recomanda romanul asta nimanui. Ramane prima mea recomandare. Nu este o carte usoara, iar pentru cei ca mine …aveti olecuta de rabdare la inceput. Merita.
Eseu despre orbire – Ernesto Sabato (Jose Saramango)- Bun. Asta e o carte de geniu. Adica un “must”. O recomand obsesiv tuturor persoanelor pe care le cunosc – se pare ca prinde mai bine la femei decat la barbati. O carte care curge. Si care impresioneaza. Pe mine tare…
Viata pe un peron – Octavian Paler - Prima creatie paleriana pe care am dus-o pana la capat. O sa o critic pentru ca m-a fraierit. A inceput bine, a continuat bine, s-a intepenit, a ramas intepenita – dupa care s-a sfarsit… relativ. Multe clisee. Frumoase, dar clisee. Un plus mare insa pentru starea de tensiune pe care reuseste, pe parcursul catorva pagini, sa o transmita f. bine cititorului.
Imparatul mustelor – William Golding – Nu degeaba un premiu Nobel pentru literatura. Cartea a fost scrisa (nu stim cand a fost scrisa cert este ca a aparut) la inceputul mijlocul secolului trecut, dar a aparut acu, de vreun an, in editii noi si stralucitoare. Am citit-o prin gimnaziu si n-am inteles mare lucru. Am recitit-o de curand intr-o singura zi… adica nu am prea putut sa o mai las din mana. Daca ti-a placut Orwell, Huxley si in copilarie Jules Verne 
… go for it.
Va urma.
“Eseu despre orbire” e scrisa Jose Saramango…”Imparatul mustelor” a aparut in 1954, deci nu prea avea cum sa fie scrisa la inceputul secolului. Si ce legatura e, mai exact, intre intre tema din “Imparatul mustelor”, adica tendinta societatii umane de a se intoarce la primitivism odata ce dispare coercitia care impune regulile civilizatiei si Orwell, Huxley dar mai ales Jules Verne?!!! Nu exista nici macar asemanari de stil…Mai “think about it”!
alex
iulie 13, 2008 at 5:13 pm
1 – Corect. Am indreptat eroarea. Hai sa spunem ca am citit zilele trecute Tunelul.
… go for it.” si 2 – Atat 1984, (sau mai de departe Ferma Animalelor) cat si Imparatul Mustelor dezvaluie o viziune comuna asupra omului care este in esenta rau, obsedat de putere, etc, etc, etc. Vorbim de romane care propun o analiza realista si dura. Nu vreau sa incep sa ma documentez sa vad cam in ce curente se incadreaza cei trei autori, sa vad daca exista legaturi, influente comune, context politic si social similar etc etc…pentru a gasi si mai multe argumente. Pentru ca nu am chef, timp si…motivatie.
2 – Intradevar, m-ai facut cu cateva decenii.
3 – Bun. Daca de ce “mai ales jules Verne” o sa-ti spun ca nu mai vezi padurea de copac. Verne are cel putin trei volume (Doi ani de vacanta, Insula Misterioasa si Copiii Capitanului Grand) in care personajele supravietuiesc cu brio izolarii. Fiind carti pentru copii, abordarea este perfect normala dar nerealista. La polul opus e imparatul mustelor. Aceeasi situatie initiala dar cu totul alte rezultate. Legatura este evidenta. Nu vorbeam de stiluri aici, nu-mi veni cu un limbaj academic si nu-mi lasa commenturi doar din dorinta de…
Iti multumesc pentru prima interventie, a fost eroarea mea, iti multumesc si pentru a doua, cu toate ca nu o consider relevanta…si iti recomand sa “chill” putin pentru cel de-al treilea punct al commentului tau si pentru acel “think about it” care imi da si un gust amar si niste impresii bizare. Nu o sa comentez “legatura” dintre Golding si Orwell. Pentru ca 1 – nu am vorbit initial despre nici o legatura ci m-am exprimat in felul urmator: “Daca ti-a placut Orwell, Huxley si in copilarie Jules Verne
4 – Hai noroc!
5 – Astept si alte interventii. Te rog insa, virgule chiar nu prea pun, inversez litere, mai uit cuvinte… si nu sunt o fata rea asa ca, in viitor, scuteste-ma de abordari arogante si de exprimari suprasolicitate…
mariafloricica
iulie 13, 2008 at 5:48 pm