New and old media (I)
Nu am lucrat foarte mult in presa traditionala. Dar mult mai putin in online. Totusi, am vreo trei ani pe o parte si vreo…15 luni in cealalta. Nu voi face o analiza pentru ca nu imi permit. Deocamdata.
Imi dau cu parerea.
Diferentele sunt multe si nu voi avea timp sa trec prin toate intr-un singur post. De continut, de ierarhizare, de statut, de surse, layout, timp…
Voi incepe cu nivelul uperficial…hai, de baza…
Cel mai banal exemplu ramane corectura. Banala corectura din online devine cruciala in print unde un text trece pe sub ochii unui corector – cel putin. De fapt, de cele mai multe ori, redactorul scrie total agramat, la repezeala, fara virgule, fara majuscule… cu prescurtari si cel mai adesea fara nicio diacritica. In mod normal textul se duce la editor – dar pe unde am fost eu editorul era ocupat cu altele si n-avea timp de stilizare si prelucrare. Deci corectura era Dumnezeu. Pentru ca daca textul pleca in tipografie cu greseli, la revedere.
In online greselile nu au existat. Pentru ca pot fi corectate. In online nu exista urme. Decat daca te indexeaza googleul (putin probabil si fara mare importanta) sau cititorul face vreun comentariu. Dar de obieci nu face. Corectura este optionala. Sau, oricum, mai optionala decat in print.
Imaginea…Of. Imaginea. Daca lucrezi la un cotidian, imaginile le alegi tu iar tehnicul (dtp-ul) se ocupa de ele. Responsabilitatea ta se incheie repede. Pe de alta parte, daca lucrezi cu tipografia (adica printr-o imprejurare de intamplari nefericite ajungi sa dai bt-ul – bun de tipar) incepi sa inveti fara sa vrei combinatii de culori, litere sarite si alte chestii care iti pot compromite definitiv publicatia. Mesterii (fie ca vorbim de tipografiile mari, gen Ringier sau mai putin mari si specializate, gen Coresi -doar cu astea am lucrat) nu prea au treaba si dorinta de implicare.
Iarasi…onlineul iese castigator. Un adobe le rezolva pe toate si, daca nu le rezolva…se modifica, tot fara urme, ceva mai tarziu cand eroarea este observata.
New media a rezolvat insa problema feedbackului… aproape inexistent in print. Normal ca reactia poate veni din interiorul redactiei, de la un superior, coleg… care si-a facut timp sa-ti citeasca articolul. Dar nu vine aproape niciodata din afara. Iar cand vine, vine sub forma unui proces iar atunci lucrurile se complica. Nu vorbim insa deocamdata de genul asta de probleme majore. Scrisorile catre redactie sunt rar citite si oricum impactul lor este scazut. In schimb, in online, cand cititorului ii sunt permise comentariile, reactiile sunt imediate. Ai facut o greseala, esti taxat. In print… te doare la bascheti in cazul in care greseala nu este flagranta. Pe de alta parte onlineul vine cu tentatia interventiei. Adicalea tu ca redactor, vazandu-te combatut pe pagina web incepi sa bagi comentarii argumentative. Uneori e ok. Atunci cand furnizezi o informatie care ar putea clarifica situatia. Nu e ok insa sa incepi polemici ca pe mirc. Pentru ca te expui. Si pentru ca… nu are rost.
(Continuare data viitoare)
