mai mai mai
Gata Maria.
In seara asta nu se pune.
Dar de maine faci curat pe balcon, in dulap, printre ghivece si carti. Tot de maine respiri sanatos, mananci mai frumos, vorbesti mai cu cap si te apuci de invatat.
got it?
Ma simt ca un copil care a primit un dar. Desfac cutia. Gasesc o alta cutie. O desfac. Cosmarul se intensifica. E doar o alta cutie. Febril, disperat, o deschid si pe a treia… inca o cutie. Repet. A cincea, a sasea cutie! Si atunci iti zici “Nu poate exista un nebun care sa fi impachetat in atatea cutii un nimic. Cu siguranta exista ceva dar nu il vad eu”
Cand il acuzam, sau credea ca il acuzam, sau simtea ca il acuzam, construia caramida cu caramida un teatru aratos, cu o sala mare, mare de tot, o scena asemenea si un singur scaun, tot pentru mine, verde si captusit cu bumbac. Acolo stateam si ii urmaream spectacolul, acolo ma convingea scena cu scena ca el era Dumnezeu. Fiecare act era perfect, imi ghicea gandurile, imi anula intrebarile, imi transforma furia in daruire si indoielile in umilinta. Apoi ma iubea si il iubeam, intr-o fractiune de secunda, totala si definitiva.
Apoi ne paraseam. Ma paraseam.
Nu stingea luminile, decorurile ramaneau acolo, teatrul pustiu imi macina gandurile, scaunul verde fusese al altcuiva, eu nu mai eram a mea si nici nu mai eram acolo.
Dar asta a fost demult. Acum lumea nu mai are personaje. Povesti.
* se schiaza?
Pentru toti cei care cauta si ajung aici: se schiaza in Sinaia, pe carp, pe toate rutele 2000 – 1400 si in Valea Dorului. Conditii bune, daca va grabiti prindeti si-un pulver mic.
Ce-am mai citit
“Zile birmaneze” de George Orwell – roman timpuriu scris cu aproximativ 10 ani inaintea “masterpiece-urilor” 1984 si Ferma Animalelor.
Nu are un ritm constant acaparator, tinde sa plictiseasca cititorul distrat dar Orwell ramane Orwell, personajele sale sunt realist colorate si decolorate, actiunea daca lancezeste miroase a ranced iar realismul surprinzator e atat de real, natural si implacabil incat nu mai surprinde pe nimeni.
Are pasaje alerte, personaje construite frumos, momente extrem de intense si bine conturate, mai pe scurt, e un roman bunicel in raport cu literatura de geniu si un roman genial in raport cu subliteratura de masa.
Daca iti place Orwell merita citita.
Alteori
Uneori sunt linistita si zambesc cu ochii carpiti in 10 ganduri, care gonesc spre finish ca zece pisici birmaneze leneste si corupte, care stiu ca oricat ar goni, finishul nu va insemna niciodata mai mult decat dorinta arbitrara a arbitrului.
Alteori ma cam satur. De finishuri, inegalitati, inchis ochii si zambete carpite.
