PNL-ul lui Basescu
Pe net si nu numai, sustinatorii lui Crin se simt tradati. Vrei bun simt si ti se spune sa votezi cu Geoana. Nasol ce-i drept. Pana si Vadim le-a spus peremistilor sa stea acasa.
Batut de presedinte buhuhu
Am vazut cutele gecii, tricolului, fetei, am analizat frameurile lipsa din versiunea de pe internet, am auzit analistii, mamele din toata lumea, politicienii care nu mai sunt politicieni sunt tati, ne-am dat umanitatea pe fata, suntem toti domestici, calmi, pacifisti, nonagresivi, nonviolenti, gingasi si duiosi.
Unu nu s-ar ridica sa zica adevarul (versiunea gandita de toti) – da, asa, si? -
Realitatea facuta probabil din banii FNI-ului, deci televiziunea poporului in aceeasi masura in care casa poporului e a poporului, o arde execrabil. Probabil ca daca nu ar exista deja Antena 123 ar renunta la invitatii portocalii pentru ca intoleranta este vizibila. Mai am putin si incep sa cred ca Vantu ii face de fapt campanie lui Basescu. Dar nu, pana si manipularea se face incredibil de prost la noi, aici. Asta in timp ce Crin Antonescu intra in direct de la Brasov, inconjurat de cravate rosii, ca sa ne explice ca el nu poate sta acasa si sa mergem sa votam cu Geoana. Si tot la realitatea matusa lui Bogdan, Bogdan ala lovit de presedinte – in locul pustiului mi-as pune asta in cv – spune plina de patos ca nu suporta gandul ca familia ei este implicata intr-un scandal mediatic si ca tot ce isi doreste este ca acest lucru sa se termine. Pf.
Scurt.
* si evident ca nu conteaza daca filmul este trucat sau nu. Ce se intampla este un trucaj in sine. Pentru definitie accesati dex. Va multumim.
Un pic mai simplu
Azi am fost la dentist. Mi-e frica de dentist. Cand vine vorba de dentist nu mai vine vorba de maturitate, 25 de ani si alte vrajeli. Raportata la dentist am ramas aceeasi.
Nu-mi place sa mi se umble prin gura cum nu-mi place sa mi se umble prin creier. De fapt la dentist am ciudata impresie ca mi se umbla in creier prin gura in timp ce fac 10 preinfarcturi pe minut. Nu e vorba de durere. E vorba de frica pe care nu o pot stapani, nu o pot controla, nu o pot vindeca si nu o pot deslusi.
Astazi in timp ce cu gratie turbina mi se plimba prin dantura cu sunetul ei indescriptibil (tzzzzzzz-ul ala subtire care-ti cresteaza zvastici pe cutia craniana) mi-am adunat mintile intr-un singur punct asa cum toate unghiile de la mana dreapta imi intrasera in mana stanga.
Cand esti pe scaunul de la dentist, cu mirosul de anestezic in nari, cu furtunase, oglinzi, priviri si tot felul de fiare ascutite prin gura, ei bine, abia atunci esti cel mai neajutorat om din univers. Cand esti pe scaunul de la dentist ai timp sa te gandesti. Oricum doar acolo timpul devine apasator, capata consistenta, gandurile nu mai sunt vagi si neterminate, tu esti altul, te doare, te va mai durea, accepti asta asa cum accepti frica si cele 10 preinfarcturi pe minut. Viziunea asta merita pastrata. Si plomba eventual.
Mi-e foame si somn.
wanna bet
Uneori ramai suspendat pe planeta asta mica, infinita in interiorul si in exteriorul ei. Uneori lucrurile au sens privite din afara ta, din interior nimic nu se potriveste.
Si mainile lui au desenat zidul, pumnul s-a lovit de pumn, oasele au durut in pocnet, repetitiv. Te opresti tot acolo, gand in gand, si daca vrei sa-l ocolesti isi intinde laturile, si daca nu esti agil, pumnul te strange, se transforma in cerc, gandurile masii!
Te-am luat de mana si am urcat drumul acela caraghios de abrupt. Obosisei, aveai palma transpirata, era primul nostru contact, ma priveai asa cum ma si urmai, ca pe un dumnezeu. Iar eu habar nu aveam unde fug cu tine de mana. Aerul fierbinte durea, ma dureau talpile, ma durea fuga si as fi vrut sa ma opresc cu tine sau fara tine, sa-mi aprind o tigara si sa stau.
Unoeri citeam cuvinte pana ma dureau ochii. Veneau noaptea, cuvinte peste cuvinte, care ma simteau atat de bine incat imi venea sa le reasez, sa le dau un alt sens, sa le inventez un alt inteles. Am facut asta o vreme. Apoi n-am mai putut.
Nu poti sa ocolesti, nu poti sa sari in exterior si apoi iar in interior, nu poti sa te opresti la o tigara si nu poti sa iubesti cuvinte.
wanna bet?
lume scrasnita
Daca o sa ajung sa traiesc in tara in care Geoana e presedinte cu voturile lui Crin Antonescu – pe care era cat pe aci sa-l votez, ba chiar intr-o lume paralela in care nu sunt atat de sceptica, l-am si votat – atunci e clar ca nu mai am ce cauta aici.
Fraza lunga, saracia sensului.
Ma foarte prost dispune faptul ca realitatea reala e aia pe care, in momentul in care sunt foarte amuzata, mi-o imaginez elegant de pesimist. Realitatea e saraca, mediocra si al dracului de monocroma. Si realitatea asta e peste tot, nu numai in viata sociala si politica.
Intre pion si nebun
Mai bine zic pas, rastorn tabla de joc si ma duc sa beau un ceai.
Votul inutil
Nu m-am gandit niciodata serios sa votez. Nici azi nu ma gandesc. Ma gandesc asa: Ii dau votul lui Antonescu, sa spunem ca iese in turul doi cu Basescu, unde face o alianta cu Geoana, iese Basescu si continuam circul. Iese Geoana in turul doi cu Basescu, se face iarasi alianta PNL – PSD pentru guvern, acelasi circ. Nu ma pot gandi ca iese Geoana presedinte pentru ca ar fi chiar… pfff. Iar Antonescu are aceleasi sanse pe care le are Remus Cernea de la Partidul Verde. De ce sa nu votez deci cu Remus Cernea? Oricum nu iese dar imi place mai mult. Scoate religia din scoli, legalizeaza drogurile usoare si prostitutia (si eu cred in Romania turistica), e ecologist si nu are sanse. Candidatul perfect.
Dar mie imi e lene sa ies din casa si sa stau la coada pentru un vot inutil. Ar trebui sa inventeze astia votul online. Sa vezi atunci participare la vot si hackarelala.
Titlu – de gandit
De fapt mi-l imaginez. A fumat mult. Zambeste cand se dezmeticeste, zambeste si mai tare cand isi da seama ca se tot dezmeticeste dintr-o dezmeticeala continua. Ca si cum ar sari dintr-o curte in alta.
Are un stilou negru si subtire pe care l-a furat din Paris, dintr-un magazin mic, pe vremea cand si el era tot mic.
Scrie la un birou jos, care il obliga sa se aplece prea mult, atat de mult incat de la departare pare o cocoasa, o parte a biroului, ca un fel de tumoare ciudata.
Nu se misca deloc. Doar cotul mai harjane lemnul tare in timp ce degetele deseneaza randuri. Daca ai putea sa te apropii ai vedea cum pupilele disperate cauta sens. Are ochii de broasca, doar ca mai rosii.
A scris titlul si o foaie. In jurul lui, peste tot, sunt alte multe foi cu acelasi titlu. Se pare ca doar titlul ii place.
Sau ca doar titlul ii place sa-i placa. E un perfectionist.
